Este poet, prozator, ziarist, istoric al culturii şi civilizaţiei, formator de oameni. Mai ales formator de oameni. Eu însumi am simţit binefaceri spirituale urmare ale întâlnirii cu Domnia sa.
Este ca un manuscris de excepție, în care fiecare pagină reprezintă ceva captivant, fermecător, magic. Atât de impresionant este totul, încât foarte greu te poți decide a evidenția ceva anume fără a rămâne cu sentimentul că altceva ar fi fost mai semnificativ.
De-a lungul anilor, diverși reprezentanți de frunte ai spiritualității noastre i-au remarcat unicitatea. M. N. Rusu a afirmat, în scris, că avem de-a face cu un spirit nonconformist, care nu acceptă existența limitelor. Mircea Horia Simionescu a găsit că trăsătura principală a ființei îi este energia, acea nestare asemănătoare argintului viu.
Henri Zalis i-a observat spiritul ospitalier, utilizator al așa zisei dicții a duioșiei, de natură exuberantă. Liviu Grăsoiu i-a subliniat inventivitatea literară, capacitatea de a folosi deopotrivă fondul și forma pentru a crea atmosferă și a-și accentua originalitatea.
Florentin Popescu subliniază că lucrările sale pot ocupa un întreg raft din orice bibliotecă respectabilă, adică exact în orice bibliotecă, fiindcă toate bibliotecile sunt de respectat.
Desigur, fiecare are dreptate – și toți la un loc.
A încerca, însă, să cuprinzi în cuvinte personalitatea lui George Coandă este ca și cum ai vrea să aduni nesfârșirea și măreția luminii în rama unui singur tablou. Oricât te-ai strădui să-i încadrezi personalitatea în vreun tipar, sentimentul nereușitei îți va însoți orice tentativă.
Pentru că George Coandă este un om al transformărilor neîncetate, încât, transformându-se și reinventându-se pe sine, face lumea mai frumoasă, mai bună, mai umană.
Poetica sa complexă, existenţialistă, intelectualistă şi inovativă este de o profundă originalite, fiind pentru foarte mulți dintre noi exemplu de creativitate. A reușit să-şi zămislească propriile tehnici ale demersului liric, cum sunt lirirunele, acel mixaj sonet-rondel care îi este specific.
În proză și în publicistică experimentează și cultivă toate genurile cunoscute, practicând cu precădere reportajul şi editorialul persuasive, situate întotdeauna „pe fază”, iar larga diversitate a tematicilor abordate demonstrează că nu există un factor inhibant al exprimării sale ca om al scrisului. Și, aureolă a celor afirmate, este de subliniat implicarea și în domeniul ştiinţific, istoricul responsabil și neobosit fiind creatorul ştiinţei umaniste cunoscute sub genericul geocivilizaţia.
A înființat fundații, a inițiat școli, a primit numeroase premii și recunoașteri.
Spirit enciclopedist, căutător neobosit al luminii în tot ce-l înconjoară, domnia sa găsește oricând o fărâmă de lumină unde mulți dintre noi nu o vedem.
De aceea, poate, reușește adesea să devină el însuși lumină pentru ceilalți, omul lumină care înseninează și unește, care ambiționează întru bine.
Întâlnirile mele cu omul lumină George Coandă s-au petrecut și se petrec întregitor, ori de câte ori am simțit și simt nevoia limpezirii eului nedumerit în apa curată a unei sincerități calde, învăluitoare și încurajatoare.
Discuțiile cu domnia sa îmi dau sentimentul că trăiesc privilegiul de a fi contemporan cu un om lumină, cu generozitatea unei revărsări de îngăduință și încurajare în a fi adevărat.
Poate că nu toate scrierile domniei sale ating Everestul râvnit de orice creator, în orice domeniu, în toate timpurile. Însă ele au întotdeauna acceptarea și îngăduința superioară a luminii care nu doar înțelege umbra, ci o și hrănește sporindu-i consistența și relevanța. În George Coandă avem acel om lumină care călăuzește mersul semenilor pe cărările întortocheate ale inevitabilelor îndoieli, ajutându-ne să ieșim la limanul împăcării cu sine și cu ceilalți pe tărâmul construirii neîncetate de punți. Este lumina care stă de veghe vieţii în strădania perpetuă de a determina ca părțile ei întunecate să nu-i acopere frumosul decât spre a-l face și mai dorit.
George Coandă este, pentru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, și nu numai, spirit unificator, arhitect al unor punți, cum spuneam. Arcuiește necontenit conexiuni între insulele de nesiguranță ce ne ies în cale și teritoriile certitudinii că mâine trebuie să fim mai buni decât astăzi, cu fiecare clipă tot mai buni!
Firiţă Carp