„Cadran. Jurnal mureșean”, anul V, nr. 9-10 (49-50)/octombrie 2023. „Ai carte, ai parte?”

Ce s-a mai ales din proverbul care a făcut carieră „pe vremea noastră”, „ai carte, ai parte”, după ce, la origini, el avea o cu totul altă semnificație decât cea care i-a adus notorietate? Profesorul clujean Vladimir Bogosavlievici consideră că „expresia apare în Transilvania şi făcea referire la cartea funciară care prevedea cine ce proprietate deţine. Se emitea o adeverinţă, care specifica suprafaţa deţinută şi termenii posesiei. Ţăranii, oameni mai simpli, i-au zis «carte» şi de aici s-a ajuns la «ai carte, ai parte»”. „A avea carte”, însemnând a avea școală, a fi educat, era și garanția unei perspective profesionale, pe măsura cunoștințelor dobândite. Ba chiar asigura și ieșirea dintr-un „prizonierat” geografic, unul care îngrădea orice perspectivă, într-o „sentință” a pierderii oricărei șanse, a lipsei oricărui orizont: rămânerea „la coada vacii”! Ieșirea/depășirea unei condiții se putea doar într-o singură variantă: să ai carte. O vreme, proverbul chiar și-a probat legitimitatea sensului său. Cei care au avut carte au avut parte de trasee profesionale pe măsura „cărții” pe care și-au pus-o căpătâi. Schimbarea de macaz din România a trimis pe linie moartă și acest proverb. În locul cărții adevărate, au apărut fabricile de diplome, în locul competenței s-a instalat interesul de partid, aranjamentele de tot felul, nemairămânând „parte” și pentru „cu carte”. Angajările, promovările au început să răspundă altor comandamente, locul profesioniștilor fiind luat de clientela de partid, de rude, prieteni, apropiați etc. Parcă nici nu-ți vine să îndemni pe copii „să ibă carte”, când și ei văd în jurul lor cine și cum fac „parte”. Școala și-a pierdut din prestigiu, pe măsură ce, tot mai mult, cei cu puțină școală ori cu școală făcută de formă au succes în viață, au câștiguri fabuloase, au „parte” de ce nici n-a visat neam de neamul lor! Cu toate acestea, n-au pierut de tot cei care pun preț pe carte, pe școală, pe învățătură – și dascăli și elevi și părinți – că mai sunt destui cei îi dau „cărții”, în multiplele ei înelesuri, locul pe care aceasta trebuie să îl ocupe în viața fiecăruia. Mai devreme sau mai târziu, cartea va aduce roadele pentru care s-a muncit nu doar pentru o diplomă ori pentru o profesiune, ci și pentru a da un sens înalt vieții, trecerii prin lume. Nicolae Băciuț