Tag: nicolae dan fruntelata

Încheiem o săptămână pe care, cu neputincioasă durere, o numim ,,o săptămână neagră a culturii românești”. Săptămână în care s-au mutat la cele veșnice personalități de marcă ale artei și culturii românești: Valeriu Râpeanu, Nicolae Dan Fruntelată, Alexandru Lulescu, Valentin Uritescu și Iulia Buciuceanu. Și totul s-a petrecut în săptămâna în care se împlinesc 133 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei românești… Refuz să scriu că ,,ne-au părăsit”, fiindcă, prin tot ceea ce au creat, fiecare în domeniul său, acești devotați exponenți și promotori ai vocației…

Nicolae Dan Fruntelată sau despre gazetărie ca viață și dragoste

14 iunie 2022

| Informații din breaslă

Chiar de la începutul acestei săptămâni, Doamna Neagră a lovit cu nemiloasa-i coasă și a luat dintre noi două personalități de marcă ale literaturii și culturii române. Ieri, pe profesorul și cărturarul Valeriu Râpeanu, iar azi pe poetul și gazetarul Nicolae Dan Fruntelată! Cernit prilej cu care rememorăm umila noastră rugăminte pe care a făcut-o, mai bine decât noi, în ,,Cantilena’’ sa, Tudor Arghezi:,,Măritule, blajinule, tu poți/Să mi-i ucizi în parte, ca eu să-i plâng pe toți’’. Sincer să fiu, pe profesorul Valeriu Râpeanu l-am cunoscut mai degrabă prin intermediul…

Rămas bun, Nicolae Dan Fruntelată!

14 iunie 2022

| Informații din breaslă

Jurnalistul și scriitorul Nicolae Dan Fruntelată, membru al UZPR, a încetat din viață, lăsând în urmă modelul unei vocații care a durat o viață: scrisul. Născut la 10 octombrie 1946, în Mehedinţi, poet şi publicist, Nicolae Dan Fruntelată debutează în revista „Ramuri” cu un grupaj de versuri însoţit de o prezentare a lui Miron Radu Paraschivescu. Lucrează ca redactor, secretar general de redacţie şi redactor-şef la „Viaţa studenţească” până în 1974, când redacţia se contopeşte cu cea a revistei „Amfiteatru”, conducând apoi ambele publicaţii. În perioada 1976-1980 îndeplineşte şi funcţia…

Lumea legilor frumoase

30 august 2021

| Evenimente

În această vară post-pandemică, declarată „tot pandemică” de mai-marii vremelnici ai vremii noastre, prin interdicţii absurde, prin sărăcie, prin frică, în speranţa că aşa ne vor frânge mai uşor grumazul şi voinţa, în această vară, zic, noi, oamenii scrisului şi cititului, atât de nefolositori şi de ignoranţi cu privire la mersul afacerilor contemporane prin care se dărâmă şi se vând la bucată ţări, credinţe, istorii, ne apărăm încercând să fugim în cetatea cărţilor. Pentru cititorii mei din Sudul atât de luminos exprimat de paginile acestei reviste iubite, am ales câteva…

Omul și scriitorul cu vocație, Nicolae Dan Fruntelată

13 septembrie 2020

Pe Nicolae Dan Fruntelată îl cunosc din liceu. Era cu un an mai mic decât mine, adulat de fete (era /și este băiat frumos), voleibalistul școlii. Liceul pe care l-am urmat amândoi a fost unul de renume, cu profesori de excepție, care, azi, ar depăși cu mult nivelul unor profesori „universitari” de la unele universități, Liceul „Traian” din Turnu Severin (pe atunci orașul nu se numea și Drobeta). Nicolae Dan Fruntelată evocă acest liceu în mai multe rânduri, dar remarcă și consacră spiritul traianist, în care și-a petrecut adolescența, „coroană…

Nicolae Dan Fruntelată, ˝Altamire˝, Editura Semne, Bucureşti, 2020

12 septembrie 2020

| Evenimente

Argument Această carte nu e un răsfăţ. E o mărturie a unei vieţi de poet, un fel de a lăsa lumii desenele (în cuvinte) ale sufletului său, pe toţi pereţii peşterii care se cheamă viaţa lui, de la naştere până dincolo. Nişte altamire, pentru că era nevoie de un nume. Spuse repede, în catrene doar, pentru o lume grăbită, care nu mai are timp de lecturi lungi. Şi completate cu desenele unui pictor prieten, drag sufletului meu, Tudor Meiloiu, oltean ca şi mine (n-am ce face, sunt naţionalist pătimaş din…

Și, mereu, vinerea, miroase a boabe de piper crud

12 septembrie 2020

A fost o zi în care am primit prin e-mail, către paginile revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu”, ca pe un fapt aparținând normalității (pe care alții ne-o flutură pe la nas, ca pe un fapt extraordinar), primul „bob de piper crud”. Firesc, cu un gest pe care, parcă, îl făceam de la începuturi, am așezat bobul cu grijă în pagina 7 a publicației – unde avea să rămână până azi, mâine, totdeauna – și am mers înainte cu tehnoredactările și cu viscolirile de ocazie care ne-au mai rătăcit din idealuri.De…

Mioriţa, ediţie revăzută şi nevăzută

10 octombrie 2019

| Opinii

Poporul român s-a născut cu căiţă pe cap. Pentru cine nu ştie ce înseamnă asta, voi explica superstiţia veche care spune că pruncul ce are în momentul naşterii o scufie de fire însângerate din placenta mamei pe cap este „om însemnat” şi poate deveni un om mare sau un mare norocos. De ce mi se pare că poporul român a avut parte de acest semn de noroc? Pentru că a supravieţuit aici, pe pământul tuturor trecerilor civilizaţiilor şi barbarilor, mai ales pentru că a fost aşezat pe un pământ prea…

Ei toţi au murit pentru Spania!

10 iunie 2019

Astăzi mi-am amintit câteva clipe negre pe care le-am trăit în ultimii ani şi am fost trist şi disperat şi am scris, pe bobul meu de piper crud, nu un pamflet, ci o elegie despre noi, românii, şi despre puterea noastră de neîndurare. Titlul pe care l-am pus îl ştiţi, mulţi dintre voi. Aşa scrie, evident, în limba spaniolă, pe un mausoleu din Valle de los Caidos, în Iberia care seamănă atât de mult cu sudul nostru valah. Acolo, din ordinul lui Franco, au fost înmormântaţi alături franchişti şi comunişti,…

O NOUĂ APARIȚIE LA Editura UZP: ˝Pe propria răspundere˝

23 aprilie 2019

| Un comentariu

| Informații din breaslă

Mi-a fost dat în anii din urmă să fiu chemat în faţa unor magistraţi cinici pentru a da „pe propria răspundere” declaraţii despre lucruri de care n-aveam habar. Atunci când, vremelnic demnitar, am semnat pentru apariţia unui album de prezentare a ţării mele despre care lumea albă nu avea nicio imagine. Foloase de vreun fel n-am primit şi n-am pretins. Dar trebuia lovit un cap mare aflat deasupra mea şi rotiţele vremii măcinau ţapi ispăşitori, adică „victime colaterale”. Atunci am dat tot felul de declaraţii aiuritoare. Cum că n-aş avea…