Și iarna moare de gripă
De când a început această pandemie am impresia că şi Dumnezeu s-a oprit într-un singur loc şi se uită cu mâhnire cum ne-am dezumanizat şi ne-am pierdut atât de mult înfăţişarea de om, că nici pe aproapele nostru nu-l mai ajutăm, suspectându-l continuu de ciumă, când ciuma se află în noi. Şi-L doare. Îl doare fiecare gând şi şoaptă, fiecare rădăcină şi copac uscat. Ca şi cum, nu doar omenirea, dar şi iarna moare de gripă. De când a început această pandemie, nu mai cântă nimeni. S-au oprit în loc…