Noul an școlar, 2024-2025, promite să aducă, din nou, modificări ale Legii Învățământului. Asistăm cu toții neputincioși, părinți, profesori și copii, la tot felul de schimbări care nu aduc niciun avantaj și nicio satisfacție beneficiarilor direcți. Parcă fiecare ministru al învățământului care a fost la conducere după revoluția din decembrie 1989 și-a dorit să-și lase amprenta, complicând lucrurile cât mai mult, având drept model cine știe ce țară din vestul Europei ori din America.
O astfel de modificare apare acum în statutul elevului din Legea Învățământului, anul școlar 2024-2025, prin înființarea unor săli de detenție în fiecare școală. În aceste săli vor ajunge elevii care deranjează cursurile, stând acolo pe perioada orei pe care au perturbat-o, sub supravegherea unui adult și fără să primească absență.
Stau și mă întreb: dacă un elev nu va dori să vină la anumite ore, va deranja constant și va ajunge în sala de detenție, cum va putea fi notat la acea materie? De asemenea, dacă nu i se scade nota la purtare, oare nu va face tot posibilul să ajungă în acea sală, doar ca să stea degeaba? Sunt lucruri care nu apar explicit în lege, mai ales că prevederea referitoare la sala de detenție apare la capitolul al III-lea – îndatoririle elevilor –, nu la capitolul dedicat sancțiunilor. Pe de-o parte, realitatea din școala românească este total diferită de cea din Statele Unite, de unde, probabil, s-a inspirat persoana care a venit cu ideea înființării acestei săli.
Pe de altă parte, oare cum se vor simți elevii care vor ajunge în respectiva sală, știind că vor fi stigmatizați de către ceilalți colegi?
Existența acestei săli ar putea fi, pentru anumiți elevi, modalitatea ideală de a chiuli de la orele care nu le plac sau care nu-i interesează.
Eu, personal, nu sunt de acord nici cu pedepsele corporale, care mă fac să-mi aduc aminte de copilărie, când ne lovea tovarășa învățătoare cu muchia riglei în podul palmei, dacă deranjam orele sau nu ne scriam temele. Dar nu sunt de acord nici cu delăsarea specifică învățământului contemporan, care parcă ne îndeamnă să așteptăm, blazați și cuminți, ratarea unor noi generații.
Probabil că ar trebui să găsim o altă soluție care să-l facă pe orice elev să stea liniștit în clasă și să învețe. O idee ar fi să avem modele de oameni pe care să-i promovăm și să-i respectăm, arătându-le tuturor ce pot deveni dacă își dedică timpul studiului. Lipsa unor astfel de exemple nu va convinge generația viitoare de necesitatea învățării. Din păcate, de cele mai multe ori, mass-media promovează persoane care nu au prea multă carte, dar care au bani, întrucât asta începe să conteze din ce în ce mai mult: statutul social, ca urmare a unei averi dobândite cine știe cum. Așadar, ce exemple putem oferi tinerilor dacă modelele lor în viață au puține clase, dar mulți bani?
Nu știu dacă o astfel de sală va rezolva problemele elevilor care nu vor să fie atenți în timpul orelor, dimpotrivă, cred că le va agrava, întrucât nu vor ști ce s-a predat la anumite materii, nefiind prezenți. Cel mai bine ar fi, după părerea mea, să încercăm, cu mult tact pedagogic, să-i integrăm în așa fel încât să nu fie nevoie ca ei să părăsească sala de clasă. Încercând să ajungem la o armonie, care să-i includă și pe elevii indisciplinați, vom reuși să avem rezultatele dorite, fără a mai improviza, pe parcursul dezvoltării noilor generații, doar de dragul bifării unor noi inițiative, în cadrul unui proces deja prea aproape de a fi compromis.
Alina Ane-Maria Pripon
Foto: pixabay.com
