Un grup de studenți din Lviv, un oraș din vestul Ucrainei, țin un jurnal colectiv pentru Voxeurop. În măsura în care situația le permite, ei scriu despre atacurile armatei ruse și impactul acestora asupra vieții lor de zi cu zi.
Generația mea. Kateryna Panasyuk. Ce se va întâmpla după război? Ucrainenii nu pun această întrebare. Ne întrebăm: ce se va întâmpla după ce vom câștiga? Face o diferență atât de mică verbal, dar un mesaj atât de important stă în spatele acestor cuvinte! Ucrainenii nu renunță și nu cedează, lașitatea nu este o opțiune aici. Personal, aș spune că nu există mai mult de unul sau două lucruri pe care le iubesc mai mult decât patria mea; acest pământ, chiar și acest pământ însuși, îmi este cu adevărat cel mai drag. Prefer să continuu să învăț, dar gândul la copii… De fiecare dată când îmi vine să renunț, îmi amintesc că generația mea trebuie să fie ultima care are de suferit de pe urma imperialismului rus. Copiii noștri nu, nici copiii lor. Ei vor trăi liber pe acest pământ.
Bunicul Dariei și știrile. Hanna Shypilova. Daria are 19 ani. În 2014, ea și părinții ei au fost forțați să părăsească orașul lor natal, Luhansk, din cauza invaziei ruse. Acum locuiesc la Kiev, în timp ce bunicii ei s-au mutat în Rusia. Această zi anume i-a despărțit nu numai teritorial, ci și mental și politic. Pe 24 februarie, războiul a intrat în viața Dariei pentru a doua oară. Bunicul ei i-a sunat dimineața, întrebându-se cum sunt. „Mai târziu, am auzit o explozie puternică lângă noi. Existau deja câteva videoclipuri cu el pe internet și la acea vreme Harkivul era deja puternic bombardat. I-am trimis filmulețul și fotografia bunicului meu, la care a răspuns că totul este fals. El a vorbit cu toate acele fraze care se impun televiziunii ruse. A devenit o adevărată victimă a propagandei. Încă îmi respect și îmi iubesc bunicii, pentru că ei sunt familia mea. Dar în timp ce urmărește propaganda rusă, susține tot ce se întâmplă acum în țara mea, unde sunt uciși copii, femei și alți civili”.
Bohdan, voluntar la granița dintre Ucraina și Polonia. Khrystyna Dmytryshyn. „Când Rusia a început o invazie pe scară largă a Ucrainei, mi-am dedicat timpul să-i ajut pe refugiații ucraineni de la punctul de control Krakovets. Acolo, peste 2.000 de oameni trec granița zilnic. Cea mai grea muncă este când afară este frig. Trebuie să-i informezi pe toți cei cu copii mici la coadă că pot merge la cort unde este cald, pot bea ceai și pot mânca bine. Ca voluntari, purtăm mereu copii mici în brațe, pentru a ajuta părinții. Copiii aceia speriați tremură pentru că îngheață. Noaptea, îi punem la culcare cu părinții lor la baza noastră de voluntari, unde se pot încălzi. De asemenea, oferim refugiaților haine și ajutăm să găsească un medic”, mi-a spus Bohdan, un tânăr voluntar ucrainean.
