„Școala Gimnazială Mircea Eliade Satu Mare a găzduit vineri, 25 octombrie, un eveniment dedicat absolvenților ultimelor generații de elevi care s-au format în această instituție.”
În această „tonalitate” aș începe să redactez această știre, mai ales că printre acești absolvenți mă număr și eu, elevul Vlad Mulcuțan-Chiș, care și-a luat zborul din școala care l-a format și care a crezut în potențialul său, în luna iunie ANNO DOMINI 2015, un mândru absolvent al clasei B, care revine acasă, onorat și bucuros de prezența dascălilor săi pe care îi poartă în inimă, în minte și în suflet.
Având un renume la nivel național și peste hotare, Școala „Mircea Eliade” din Satu Mare a adunat vineri la un loc sute de suflete dornice de bucuria revederii, absolvenți ai anilor 2005-2024.
20 de generații de tineri împreună cu doamnele și domnii diriginți și profesori, au retrăit poveștile și amintirile unei copilării parcă desprinse din poveste – o poveste unde Școala Gimnazială „Mircea Eliade” Satu Mare le-a fost „acasă” și a însemnat cea de-a doua familie miilor de elevi care astăzi sunt prestigioși medici, profesori, matematicieni, filologi, artiști, adevărați profesioniști ai tuturor domeniilor dar și mândri părinți sau bunici ai elevilor care azi se formează în sălile acestei școli minunate!
Doamna director Claudia Cziprok, împreună cu doamna director adjunct Irina Kiraly, având sprijinul doamnei Inspector Școlar General Adjunct Mariana Sălăgean și a întregului corp profesoral al școlii, au realizat un proiect de suflet, în premieră în rândul școlilor gimnaziale din întreaga țară, iar anul acesta, odată cu împlinirea a 60 de ani de la înființarea instituției, s-au desfășurat periodic întâlnirile tuturor generațiilor de absolvenți.
În calitate de absolvent al acestei școli, pot spune asumat că revine în datoria morală și spirituală a fiecărui om să se reîntoarcă acasă și să acorde mulțumire și apreciere instituției și dascălilor care l-au format, lucru care se întâmplă tot mai des în rândul tinerilor și care mă bucură enorm – dar atunci când școala este cea care vine cu inițiativa de a reuni în curtea școlii și pe holurile acesteia pe aceiași oameni care se jucau, creșteau și învățau aici în urmă cu 10-50 de ani, lucrurile devin și mai demne de toată aprecierea, de toată susținerea și de așezat în cufărul cu amintiri ale fiecăruia dintre noi.
Cel mai intens sentiment pe care l-am simțit văzând adunați la un loc toți oamenii care îmi amintesc de copilărie, de începuturile mele și de acasă, a fost emoția: emoția revederii colegilor alături de care am trecut prin suișurile și coborâșurile copilăriei și adolescenței; emoția revederii cu domnii profesori care ne-au călăuzit pașii timp de opt ani și care se bucură și se mândresc cu realizările noastre timp de o viață.
În calitate de președinte al consiliului elevilor din generația mea, dar și de elev angrenat în toate activitățile extracuriculare, am avut șansa de a susține diferite alocuțiuni în curtea școlii noastre, numai că, de data aceasta, a fost diferit… Diferit pentru că acum sunt departe de școală și, paradoxal, extrem de aproape când mă reîntorc acasă, la Satu Mare; pentru că doamna învățătoare, de data aceasta, mă asculta din ceruri; pentru că elevul Vlăduț a crescut și nu mai este deloc elev (în curând își termină și studenția) și ce mult i-ar mai plăcea să își petreacă zilele în curtea acestei școli, simțindu-se cu adevărat „acasă”…
A fost diferit pentru că eu și colegii ne-am schimbat; a fost atât de frumos, pentru că am văzut evoluția tuturor și din toate punctele de vedere. Am aflat cu bucurie de realizările tuturor oamenilor cu care mi-am împărțit viața, emoțiile, planurile, visurile, dar și temerile; am aflat că mulți dintre noi sunt și părinți, că mulți dintre colegi sunt reprezentanți de seamă ai domeniilor în care excelează, dar cel mai important, am aflat că bucuria de a ne revedea a fost la fel de mare pentru toți, simțind vibrația puternică a sălii noastre de clasă, în care ne-am adunat cu toții de îndată ce „clopoțelul a sunat”.
În încheiere, pe lângă deosebita apreciere și alesele mulțumiri care se îndreaptă spre toți OAMENII care au gândit și realizat acest eveniment frumos, vă atașez o parte din cuvintele pe care le-am adresat tuturor celor prezenți în curtea Școlii „Mircea Eliade” din Satu Mare: „Azi, școala gimnazială Mircea Eliade e îmbrăcată în straie de sărbătoare și e mai frumoasă ca oricând! Azi, curtea acestei școli este plină de copiii care în urmă cu ani și ani de zile se jucau și visau la tot ceea ce trăiesc acum. Azi, oamenii care au dus renumele acestei școli în toată țara si peste hotare, domnii profesori, ne-au primit cu brațele deschise și cu lacrimi în ochi. Aceștia sunt oamenii care ne făceau să ne simțim mici prinți, an de an, oamenii care ne-au învățat să scriem atât cu mâna, cât și cu sufletul, și oamenii care au sădit în noi spiritul civic și țelul de a deveni tot mai buni.
Azi mă bucur să mă simt iar copil și să revăd toți oamenii alături de care mi-am scris povestea unei copilării perfecte! Azi retrăim frumosul ieri!”.
Vivat Academia! Vivant profesores! Mândru că sunt ELIADIST!
Vlad Mulcuțan – Chiș / UZPR
editorialist – corespondent „Verticali pentru România la Timișoara;
(gazetanord-vest.ro)