În decursul traiectoriei vieții mele, petrecute oarecum în umbra cărților, am avut parte de multă lumină venind dinspre ele. Recunosc că sunt o fire ușor entuziasmabilă și entuziastă, dar nu întotdeauna această caracteristică se relevă datorită naturii ei, cât mai ales naturii lucrurilor care se petrec cu mine ori în preajma mea.
Ieri, la Brașov, cu mine și în preajma mea, s-a petrecut ceva legat de o carte despre care, dacă nu ar fi scrisă direct cu inimile celor ce i-au dat consistență, aș putea afirma că este o carte ca oricare alta. Dar pentru că în paginile ei sunt prinse fărâme din simțirea unor poeți de expresie românească, din țară și de pe multe meridiane ale globului, trebuie să spun că este o carte, altfel”. În esență, ea se vrea un semn de sinceră și cinstită prețuire a rotundului nostru de aur pe care îl numim Patrie, adică ROMÂNIA. În formă, este un exercițiu de cristalizare emoțională a nevoii fundamentale de iubire. Iubești ceea ce ai fost pentru că ți-a dat și îți dă certitudinea prezentului, îți conferă speranța viitorului, într-o comuniune cu alți semeni, în care bunele și relele sunt învălmășite de malaxorul speranțelor și năzuințelor unificatoare. Cartea, Bună dimineața, patria mea” asta este. Un semn de prețuire a sfințeniei locurilor ce ne sălășluiesc în inimă și în gând, a locurilor în care viețuim cu adevărat, indiferent pe ce meleaguri ne-ar purta pașii destinului.
Ea a avut mai multe întâlniri cu publicul, dar aceasta la care mă refer mi s-a părut cu totul altfel. Dincolo de simplitatea desfășurării, ea a fost izvorul unor simțăminte înalte. Organizată la inițiativa studentului Constantin Didenco, președintele Asociației Tinerilor Basarabeni, evenimentul a strâns o mulțime entuziastă, formată preponderent din tineri. Este ceea ce m-a emoționat și mi-a nutrit speranțe îndreptățite. Mă gândesc la viitor. Am văzut viitorul în ochii acestor tineri, în prezența lor dependentă doar de simțirea lor, de nimic altceva în plus. Facă politicienii ce-or vrea, România va fi întreagă, puternică, demnă. Avem viitor. Tinerii aceștia, mulți alții asemenea lor, mă îndreptățesc să am certitudini. Cea mai puternică dintre ele este că ieri, prin ei, eu am văzut viitorul. Viitorul nostru însuși, speranța unei lumini pe care o credeam fără speranță.
Firiță Carp / UZPR
