La data de 26 septembrie 1983, întrega lume a fost în pericol de moarte, ca urmare a unei erori tehnice a unui aparat al centrului de monitorizare nucleară de la Oko, URSS. La acel moment, relațiile dintre URSS și SUA erau tensionate. Sistemul comunist sovietic se aștepta la un atac și era pregătit de un contraatac rapid. Era deja alertă în Uniunea Sovietică și liderii fiind nervoși erau predispuși la greșeli și incidente.
Stanislav Evgrafovici Petrov era ofițer responsabil al centrului de monitorizare nucleară de la Oko și era de serviciu în ziua aceea când sistemul centrului a raportat că o rachetă nucleară a fost lansată din Statele Unite ale Americii cu destinația URSS. Obligația lui era să anunțe imediat pericolul și să se recurgă la un contraatac rapid. Petrov s-a panicat, așa cum era de așteptat, dar nu s-a grăbit să apese butonul roșu care ar fi pus în pericol întreaga planetă. Conștient de repercusiunile gestului său, a judecat totuși cu calm. A luat în calcul faptul că avertizarea ar putea fi una falsă din varii motive pe care nu le putea elucida pe loc. Tocmai de aceea, a riscat enorm și nu a apăsat butonul cum s-a dovedit ulterior că ar fi procedat colegii săi, care erau toți soldați de profesie cu pregătire pur militară și cu o înclinație pentru îndeplinirea ordinelor „ca la carte”. Ei ar fi raportat atacul nuclear, dacă erau pe tură. Astfel, decizia sa a fost una corectă, prevenind un contraatac de proporții gigantice și o distrugere reciprocă din partea Statelor Unite ale Americii și al aliaților din NATO. Investigații ulterioare au confirmat că avertizarea satelitului a fost cauzată de o defecțiune.
Petrov a declarat ulterior că decizia sa a fost influențată de informațiile deținute de el, ca bun specialist civil: un atac din partea SUA ar fi un atac cu tot arsenalul din dotare, deci un atac cu 5 rachete ar fi un start ilogic, sistemul de detectare era nou și din punctul lui de vedere nu era complet de încredere și de faptul că radarul terestru nu a detectat nici o dovadă solidă, chiar și după câteva minute de așteptare. Totuși, într-un interviu din 2013, Petrov a declarat că la acel timp nu era 100% sigur că alarma era falsă. A simțit că pregătirea sa civilă l-a ajutat să ia decizia potrivită și este fericit că a evitat o catastrofă mondială.
Ulterior, s-a dovedit că Petrov a avut dreptate, nicio rachetă nu a fost lansată și detectarea calculatorului a survenit în urma unei erori. După o perioadă s-a demonstrat că alarma falsă a fost creată de un aranjament rar al luminii soarelui cu norii de înaltă altitudine și sateliții sovietici. Acest fenomen a fost numit Orbita Molniya.
Decizia de atunci a lui Petrov a fost lăudată doar de către unii din superiorii săi. Generalul Vladintsev, comandatul Apărării Antiaeriene Sovietice, a fost primul care a auzit raportul lui Petrov despre incident (și primul care a dezvăluit incidentul publicului în 1990) a declarat că „acțiunile corecte” a lui Petrov au fost „notate”. Petrov a declarat că inițial a fost lăudat la Vladintsev și i-a fost promis un premiu, dar își mai aduce aminte că a fost de asemenea criticat de alții pentru faptul că nu a completat incidentul în jurnalul său militar.
La acel moment, Petrov nu a primit niciun premiu. După părerea sa, acest lucru s-a întâmplat deoarece erorile găsite în sistemele de detectare i-ar fi pus pe superiorii săi și pe oamenii de știința care au fost responsabili de acel proiect într-o poziție nefavorabilă și, dacă el ar fi fost premiat, aceștia din urmă ar fi trebuit să fie sancționați. El a fost transferat la un post mai puțin important, s-a pensionat devreme (se pare că a fost forțat să părăsească armata, conform surselor vestice) și a suferit o cădere nervoasă.
Într-un interviu ulterior, Petrov a declarat că faimosul buton roșu nu ar fi funcționat, deoarece psihologii militari nu voiau să pună decizia unui război în mâinile unei singure persoane. Incidentul a început să fie cunoscut în anii 1990 după publicare în Memoriile lui Vladintsev. Raporturile media din Widespread au crescut conștientizarea publică a acțiunilor lui Petrov. Rolul militar a lui Petrov în incident este confuz. Petrov, ca individ, nu era într-o poziție din care ar fi putut lansa singur rachete din arsenalul sovietic. Singurul său rol era să monitorizeze folosind sateliții orice atac nuclear și să-l raporteze către superiorii săi, liderii sovietici luând decizia dacă un contraatac împotriva Vestului ar fi necesar. Dar rolul lui Petrov este crucial în furnizarea de informații pentru luarea deciziei. Conform lui Bruce Blair, un specialist al strategiilor din Războiul Rece și un susținător al dezarmării nucleare, „liderii sovietici, având doar câteva minute pentru a se decide, dacă ar avea informația că un atac a fost lansat, ar lua decizia de a contraataca”.
Petrov a declarat ulterior că „în mod clar nici nu m-am gândit că o să mă lovesc de o asemenea situație. A fost prima, și din câte știu eu singura data când un asemenea lucru s-a întâmplat, exceptând simulările de practică.
Totuși, dacă sovieticii nu l-au recompensat pe Petrov pentru decizia corectă luată, el a fost răsplătit în alte țări ale lumii mai târziu pentru acțiunile sale în prevenirea unui război nuclear în 1983. Petrov a primit Dresden Preis 2013 (Premiul Dresden) în Germania, în februarie 17, 2013. Premiul a inclus €25,000 (110.798 lei). La 24 Februrarie 2012 a primit Premiul German Media, la o ceremonie în Baden Baden, Germania. La 21 mai 2004, o asociație de Cetățeni Mondiali din San Francisco i-au acordat lui Petrov premiul de Cetățean Mondial împreună cu un trofeu și cu un premiu de $1000 „pentru rolul său în prevenirea unei catastrofe. În Ianuarie 2006, Petrov a călătorit în Statele Unite ale Americii, unde a fost premiat la o întâlnire la Organizația Națiunilor Unite din New York (oraș). Asociația Cetățeniilor Mondiali l-au premiat pe Petrov cu un al doilea premiu special de Cetățean Mondial. Ziua următoare, Petrov s-a întâlnit cu jurnalistul american Walter Cronkite, în biroul său de la CBS. Interviu,l împreună cu alte faze importate ale călătoriei lui Petrov în Statele Unite, au fost incluse in filmul documentar „Omul care a salvat lumea”.
Petrov a mai declarat că nu crede că ar trebui să fie considerat un erou pentru acțiunile sale din acea zi. Într-un interviu pentru filmul documentar „Butonul roșu și omul care a salvat lumea”, el a spus: „Tot ce s-a întâmplat nu a contat pentru mine – era slujba mea. Eu doar îmi făceam meseria și am fost persoana potrivită la timpul potrivit, asta este tot. Soția mea pentru 10 ani nu a știut nimic despre acest lucru. Ce ai făcut?, m-a întrebat într-o zi. Nu am făcut nimic, i-am răspuns”.
Ileana și Marcel Mateescu
Foto: Wikipedia
