Mărturisesc că m-am bucurat sincer să lecturez încă un număr din revista de cultură, tradiție și atitudine civică care apare trimestrial având ca membri fondatori pe Radu Botiș și Andreia Botiș, revistă ce apare sub egida UZP și a Asociației Cultural Creștin Umanitare „Ars Vivat”.Diversitatea scriitorilor și a scrierilor m-a făcut să cred că și acest număr de revistă completează tabloul preocupărilor literare din nordul țării și nu numai -voi aminti că ilustrația este făcută de Maria Berciu – care transmite prin imaginea copertei și nu numai istoria porților maramureșene, a manuscriselor și nu în ultimul rând a Bibliei străvechi creștine.
Radu Botiș ne comunică printr-o imagine artistică tabloul erei rebele ce o trăim în poezia Era rebelă…„Atâtea găselnițe îmbracă noi legi/ Platforme scârbind chiar esența./ Mai strâmtă-i cărarea atâtor pribegi/ schițând, tare jalnic, chicios opulența…Doi câte doi, patru ori cinci/ Rebelă eră, căzută, în clinci.”
Interesantă este istoria vieții căpitanului-doctor Ilarie Mitrea-român din Rășinari de lângă Sibiu- care și-a pus viața în slujba îngrijirii bolnavilor/soldaților din Mexic, Indonezia-dar și cercetările sale asupra insectelor, plantelor, artefactelor din zonele în care a trăit; la fel descrierea luptelor celor două românce de la-nceputul secolului trecut și anume Maria T. Ionescu și Elena Popescu; autoexilul Regelui Carol al II-lea împreună cu Magda Lupescu în Mexic. Toate acestea sunt în articolul document istoric scris de Ștefan Străjeri(SUA) cu titlul Români în istoria Mexicului.
Un articol cu o documentare de excepție pare a fi cel cu titlul Harul în general-scris de Anamaria Pop Rus-la început se realizează o etimologie a cuvântului har-„are mai multe rude în limbile indo-europene-mai apropiat este latinescul grația care înseamnă gratuit, un dar oferit gratis, în ebraică hen înseamnă a-și coborî privirea/ bunăvoința gratuită a unui personaj însemnat- care este Dumnezeu.
Sfântul Toma de Aquino înțelegea prin har „un dar supranatural făcut de Dumnezeu unei creaturi intelectuale în vederea dobândirii vieții veșnice.”
Iar în teologia ortodoxă chipul exprimă acele aspecte ale naturii umane care n-au fost distruse de păcatul original și asemănarea se referă la acea condiție originară a dreptății lui Adam pe care a pierdut-o din cauza păcatului său, dar, care a fost răscumpărată de Iisus Cristos prin lucrarea Spiritului Sfânt, În sfârșit, asemănarea divină trebuie redobândită progresiv, prin intermediul ascezei și al rugăciunii.
Poeta Mihaela CD-fondatoarea revistei on line „Poezii pentru sufletul meu”-după ce realizează un profil literar -postează poezii din care rețin poezia: Ce-i clipa Ce-i clipa?…Este infinitul,/ Momentul între viață și vecie/ Ce schimbă tot…/Ce-a fost…ce va să vie…Ce-i clipa?…Este și eternitatea,/ Ce-o simți atunci când trebuie s-aștepți/ Când cel iubit l-aștepți și nu mai vine,/ Pentru că el a plecat pe veci/ Ce-i clipa?…/ Este o nimica toată,/ Atunci când n-ai de suferit/ Tu n-o observi deci în vâltoarea vieții/ Decât atunci când timpul a oprit.”
Mihai Marian aflându-se-n rugăciune cu sine însuși -scriind prima parte a unui roman în devenire cu titlul : „Dăruiește, fără să aștepți nimic în schimb”-găsește răspunsul la sensul vieții: „Vom construi până la 1 Mai, anul viitor, când se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Ion, Supraviețuitorul Siberiei o Asociație de Cultură și Binefacere către persoane cu probleme sociale, intitulată- Ion al Anei… Vom monta o Troiță în cinstea Eroilor Nesărbătoriți…Vom publica cele peste 1000 de pagini de scrieri…
-Doamne- ajută!”
Scriitorul Gelu Dragoș scrie un reportaj despre întâlnirea scriitorilor la Biserica Ortodoxă Fărcașa cu ocazia aniversării profesorului, sculptorului și scriitorului Viorel Pop la împlinirea vârstei de 84 de ani într-o prestigioasă manifestare cultural-religioasă de ținută cu prezența Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului: se punctează momente din viața sărbătoritului și se scriu unele gânduri ale celor ce i-au citit cărțile autorului Viorel Pop și au scris despre ele și anume: Dragomir Ignat, Milian Oros, Vasile Morar și Olimpia Mureșan.
După prezentarea unui CV literar Gheorghe Antohi publică poezii din care reținem cea dedicată locului special unde se găsește mormântul celui supranumit Sfântul Ardealului: poezia- La Prislop:
„Bat clopotele la Prislop,/ Miroase a mir și busuioc,/ Și pelerinii vin pe rând,/ Pe sfânt părinte căutând…/Părintele, vlăstar ales/ Din scump pământul românesc/ Și plămădit cu dor și har/ Într-al bisericii altar./ Cere nouă îndreptare,/ Domnului Iisus iertare,/ Sufletelor luminare,/ Trupurilor vindecare.”
Scriitorul Zaharia Bledea originar din Băița Băii-amintindu-și cu drag de anii copilăriei când totul era posibil și era fericit în poezia Satul meu natal-Băița Băii: „Aceasta a fost viața copilăriei mele/ Si -acum trecut-au anii și-mi amintesc de ele,/ Sunt amintiri frumoase din colțul meu de rai/ Pe care într-o viață odată poți să-l ai!/ Băița, colțul meu de rai!”
În poezia lui Mihai Epli natura e tristă ca și iubita care nu mai există-poezia Natură tristă: „Ninge iar, a venit potopul/ A înghețat totul/ Lacrimi deșarte poartă pământul/ Peste natura ce-și are veșmântul.”
Dr. Constantin Dobrescu scrie comunicarea în care vorbește despre un eveniment din 1938 cu referire la un episod din viața lui Nicolae Iorga la Vălenii de Munte cu titlul „Fieful lui Nicolae Iorga” S-a distrus un portret de-al marelui istoric N. Iorga pe motiv că a fost pus între tablourile Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, deși cel ce a distrus tabloul avea o mare admirație pentru istoric -dar credea că între membrii familiei regale nu pot fi așezate alte fotografii.
Marian Petrică Nicoară-bine documentat scrie disertația : „Moartea lui Dumnezeu și nașterea supraomului în filozofia lui Friedrich Nietzsche” concluzia acestei constatări-eseu este că:
-„F. Nietzche diagnostica , prin gura unui nebun faptul că Dumnezeu a murit, ceea ce însemna, pe de o parte, că valorile societății contemporane lui încetaseră deja să mai fie valori creștine și, pe de altă parte, faptul că lumea fără credință și fără Dumnezeu devenea o realitate. Dumnezeu a murit în sufletul omului modern, aceasta este semnificația morții lui Dumnezeu. Această moarte reprezintă un adevăr atât pentru ateii și sataniștii care se bucură de această constatare, cât și pentru masele nesofisticate în care simțul realității spirituale a dispărut, pur și simplu. Astfel, omul și-a pierdut credința în Dumnezeu și în adevărul creștin pe care îl susținea cândva. Dacă Dumnezeu a murit, aceasta înseamnă că noi ne-am pierdut credința în Dumnezeu, că nu există adevăr, adică-am început să ne îndoim de tot ceea ce este divin și absolut.”
Volumul cuprinde:
CRITICĂ LITERARĂ: Gelu Dragoș, Daniel Luca, Ioan Andreica, Vasile Bele, Constanța Abălașei-Donosă.
ISTORIE: Gavril Babiciu, Radu Botiș, Gelu Dragoș, Gh. Pârja, Dr. Constantin Dobrescu.
CERCETARE PEDAGOGICĂ: Andreia Ghib Botiș, Mariana Popan.
ÎNSEMNĂRI LITERARE și amintiri: Gabriela Costescu, Vasile Bele, Lt. Colonel Liviu Aurel Pârjol, Radu Botiș, Ștefan Străjeri(SUA).
POEZIE: Radu Botiș, Aurelia Oancă, Cornel C. Costea, Gabriela Costescu, Mihaela CD, Constantin Remus Strugar, Colonel-(r)-Ioan Marchiș, Ovidiu Purdea Someș, Anca Preda, Gheorghe Antohi, Zaharia Bledea, Mihai Epli.
ESEU: Marian Petrică Nicoară, Anamaria Pop Rus, Radu Botiș, Mihai Tudor, Daniela Vîlceanu, Sorina Mihaela Botiș, Psiholog Corina Diana Ciobanu.
PROZĂ SCURTĂ: Constanța Abălașei-Donosă, Mihail Marian.
Încă un număr de revistă culturală ce se cere a fi lecturat pentru a cuprinde preocupările culturale, literare și de tradiție ale mânuitorilor de condei din nordul țării.
Olimpia Mureșan, Ulmeni
