Miercuri, 22 iulie 2021, în organizarea Universității Ecologice din București (UEB), Facultatea de Științe ale Comunicării, s-a desfășurat în format online dezbaterea științifică Doctrina: o perspectivă interdisciplinară, pe marginea lucrării Introducere în doctrinologie. Mic tratat despre știința prognozelor minimale. Principii, strategii, ipoteze, autor prof. univ. dr. Narcis Zărnescu, carte apărută la Editura Academiei Române.
Dezbaterea a fost moderată de prof. univ. dr. h.c. Ovidiu Predescu, director fondator al publicațiilor „Dreptul” și cadru universitar la Facultatea de Drept a UEB, care, totodată, a prezentat cartea și pe autorul acesteia. Cu acest prilej au avut interesante și valoroase intervenții academician Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, conf. univ. dr. Elena Banciu, decanul Facultății de Științe ale Comunicării a UEB și prof. univ. dr. Narcis Zărnescu.
În continuare redăm intervenția prof. univ. dr. h.c. Ovidiu Predescu.
„Odată cu înaintarea în vârstă, eliberat din închisoarea orgoliului de a avea la nivel epistemic mai multe răspunsuri și tot mai puține întrebări, am pășit spiritual pe Calea potrivită a valorificării propriei ignoranțe prin înlocuirea certitudinii cu îndoiala.
Cele două decenii care au trecut din secolul al XXI-lea ne-au arătat că lumea în care trăim este una complexă, tot mai integrată și versatilă. Până în 2050 lumea va deveni şi mai complexă decât este acum iar, așa cum ne spune Harari ”… indivizii umani – fie ei pioni sau regi – vor şti şi mai puţine lucruri despre gadgeturile tehnologice, despre curentele economice şi dinamica politică ce configurează lumea. După cum observa Socrate acum mai bine de 2.000 de ani, cel mai bun lucru pe care îl putem face în asemenea condiţii este să ne recunoaştem propria ignoranţă individuală” (Y.N. Harari, 21 de lecţii pentru secolul XXI, Ed. Polirom, Iaşi, Bucureşti, 2018, p. 224).
Traversăm de fapt o perioadă extraordinară sub toate aspectele. Suntem martorii, mai mult sau mai puţin avizaţi, ai unor schimbări cu totul şi cu totul deosebite, care au loc în acelaşi timp şi cu o rapiditate nemaiîntâlnită până acum în toate domeniile de activitate umană. Faţă de sfârşitul veacului trecut acestea reprezintă transformări exponenţiale care au bulversat până la dispariţie un întreg mod de existenţă.
În acest context, pe lângă întrebările străvechi, dar atât de actuale privind originea şi sensul vieţii, pe care de la o generaţie la alta oamenii şi le pun necontenit, căutând răspunsurile potrivite – şi acestea mereu altele – în funcţie de nivelul de cunoştinţe şi de intensitatea schimbărilor din societate, considerăm că se ridică întrebări cruciale, de fond și actuale, precum: Va reuşi triada de tip liberal – democraţie, stat de drept şi drepturile omului –, cu ajustările de rigoare impuse de noile realităţi ale secolului al XXI-lea de natură tehnologică, economică, culturală – în diversitatea ei –, juridică şi politică, să surmonteze declinul actual şi să influenţeze în continuare societatea omenească, cel puţin până la orizontul anului 2050?
Cum vor fi gestionate procesele de globalizare şi globalitate în anii ce vor urma şi care va fi rolul statului de drept în desfăşurarea acestora în beneficiul umanităţii?
Vor fi capabile cele mai puternice economii ale lumii să asigure o ordine internaţională care să răspundă eficient la o lume care se schimbă rapid?
Este oare capabilă omenirea să facă faţă provocărilor lansate de transformările excepţionale din lumea contemporană? Suntem în măsură să-i pregătim pe copiii noştri pentru a ţine pasul cu schimbarea – se pare singurul lucru sigur de azi? Ce sistem educaţional va trebui să inventăm pentru a supravieţui şi eventual a prospera într-o lume caracterizată prin incertitudine, care modifică esenţial însăşi paradigma vieţii? La rândul ei, condiţia umană schimbându-se şi ea.
Prin urmare, așa cum inspirat relevă dr. Napoleon Pop în Cuvânt-înainte, „realitățile în derulare cu o mare viteză, în paralel cu inerția sau conservatorismul interpretărilor sau acțiunilor noastre, ne așază în fața unei posibile schimbări de paradigmă fără să-i înțelegem încă fie tranziția, fie ruptura sau fractura’’. Sau cum ne avertizează Gregg Braden în lucrarea sa Punctul de cotitură. Cum să fii rezilient, într-o perioadă a extremelor, „Un întreg mod de viaţă a dispărut… mulţi oameni nu ştiu nici acum că a dispărut şi că nu se va mai întoarce niciodată. Ei nu-şi dau seama că suntem într-o lume vulnerabilă de tranziţie şi, cel puţin deocamdată, o perioadă a extremelor… Pentru că ei nu ştiu că schimbarea a avut loc, aşteaptă… ca lumea anterioară să se întoarcă… Mulţi oameni şi-au pus viaţa în aşteptare, până la întoarcerea acestei lumi familiare… În timp ce ei aşteaptă, le scapă exact partea cea mai bună a vieţii: viaţa însăşi!”
În acest cadru, demersul științific al profesorului Narcis Zărnescu materializat în cartea Introducere în doctrinologie. Mic tratat despre știința prognozelor minimale. Principii, strategii, ipoteze, este nu numai bine-venit, dar și generos prin punerea lucrării la dispoziția cititorului.
În Cuvântul inaugural, academicianul Lucian-Liviu Albu subliniază originalitatea abordării, faptul că lucrarea de față „nu este un manual standard, ci o carte necanonică, greu de clasificat”, la care se adaugă eforturile autorului de a sintetiza un volum uriaș de informații. Totodată, ea evidențiază preocupările profesorului Zărnescu pentru Doctrinologie („concept original și sistem teoretic novator” după cum apreciază dr. Napoleon Pop), pe care autorul o definește drept „știința doctrinelor economice, politice, ideologice etc; o (meta)conștiință a practicii istorice, a practicii culturale, a condiției umane”. Mai mult, profesorul Zărnescu consideră că doctrinologia – o „nouă știință” în opinia acad. Albu – este un proiect utopic, pe care un teoretician, creator de modele, ipoteze, lumi abstracte, codificate verbal sau matematic, ar încerca să-l realizeze. Așadar, ne spune autorul în Argumentum, „utopia doctrinologiei nu este decât un imperativ pre și postkantian – filigranat în marile și micile opere de doctrină și teorie economică – în temeiul și pe orbita căruia se înscriu și eforturile” profesorului Zărnescu.
Și aș adăuga: pentru a înțelege rolul, importanța și scopul acestei opere, precum și mesajul acesteia, trebuie citit cu multă aplecare capitolul Argumentum. Aici, autorul punctează un prim reper epistemic, edificator pentru înțelegerea corectă a semnificațiilor mesajului care se desprinde din cercetarea științifică laborioasă a Domniei Sale, citez: „De la satul academic, imaginat de Thomas Jefferson, la protocoalele de comunicare, specifice secolelor al XX-lea și al XXI-lea (referitor la comunicare, fie-mi îngăduit să remarc faptul că dacă secolul al XX-lea a fost unul al cunoașterii secolul actual ar trebui să fie unul al comunicării), au avut loc mai multe schimbări de paradigmă culturală, una din dimensiunile extrem de fertile în efecte economice fiind apariția și legiferarea unui nou tip de proprietate: proprietatea intelectuală, și a unui nou tip de capital: capitalul intelectual. Așadar, între utopie și distopie se află e-topia, după W. Mitchell, un potențial model al viitorului apropiat. Iată deci numai câteva din provocările lansate de doctrinologie, valoarea paradigmatizărilor sale fiind echivalentă, poate, până la urmă cu intensitatea interogativă a problematicii revelate și cu „durata de viață” a întrebărilor: cu cât se consumă mai multe serii istorice/temporale între întrebare și răspuns, cu atât ne aflăm mai aproape de un centru generator de semnificații, mai aproape de decizia epistemică optimă”, am încheiat citatul.
Volumul este structurat în patru capitole distincte, și anume: capitolul I, Argumentum, în care, așa cum menționam, sunt evidențiate primele repere epistemice; capitolul al II-lea, intitulat Instrumentalia, este un eseu privind clasificarea și sinteza numărului mare de instrumente metodologice, cum ar fi: definiții, concepte, limbaje, teorii, modele, paradigme ș.a. N.B.: volumul conține un consistent glossarium cu termeni și sintagme originale care se regăsesc în cuprinsul cărții. Practic este vorba de un limbaj nou în acord cu sistemul de referință și de valori al vremurilor în care trăim, „în care autorul ne introduce cu grija celui care vrea să se facă înțeles prin textul dens și profund al cărții”; conotațiile și implicațiile sociopolitice și filosofice ale acestora sunt testate și reevaluate în diverse contexte epistemice și axiologice în Paradigmatica – capitolul al III-lea al operei. Trebuie relevat că acest capitol este împărțit în trei secțiuni, fiecare dintre acestea propunând o altă grilă hermeneutică, aplicabilă istoriei teoriilor și doctrinelor economice în interdependențele lor structurale și sistemice. Deopotrivă, autorul încearcă să descopere unii algoritmi epistemici, precum și constituirea unui proiect euristic, pe baza paradigmelor diacronice/sincronice, ca faze pregătitoare în vederea edificării unui lanț de gramatici matriceale paradigmatice, cu aplicații la domeniul socio-economic-politic; capitolul al IV-lea, ultimul al volumului, cu titlul Ipoteze și proiecte de strategii analitice și (meta)logice analizează din perspectivă transepistemică/transconceptuală, câteva din posibilitățile de analiză (meta)logică, generate de funcționarea și exploatarea internetului.
Cartea aceasta „fascinantă” cum o consideră acad. Lucian-Liviu Albu este o succesiune de întrebări pe cât de indiscrete pe atât de incomode. Iată una dintre acestea care se impune prin severitatea ei: „dacă, în acest context, dominat de tranziții, reforme, „efecte perverse”, marile capodopere ale gândirii economice, numite teorii neoliberale, neoclasice, monetariste etc., mai au vreo funcționalitate, produc o soluție sau dacă, nu cumva, au devenit superflue (utopice?)”. În plus, de ce după încheierea Războiului Rece eșecul Lumii a treia și al țărilor ex-comuniste de a implementa capitalismul devine o cauză pentru recesiunea marilor economii? De ce capitalismul a rămas limitat la anumite zone, nu a reușit să se regenereze și să se adapteze până la a cuceri toate sistemele sociale ale planetei? De ce nu a fost posibilă constituirea unei rate semnificative a capitalului în toate sectoarele economiei de piață, la un moment dat, delimitat istoric? În consecință, potrivit lui Hernando de Soto, invocat de autor în Argumentum în sprijinul ideii sale de metaconștiință, „Ora apogeului societății capitaliste coincide cu ora crizei”. Iar profesorul Zărnescu, cu o undă de tristețe ne spune că nici politicienii, nici economiștii actuali nu caută răspunsurile în cărțile lui Smith, Pareto ș.a. De altfel, autorul afirmă că „Epoca noastră… se confruntă cu o subdezvoltare în plan teoretic, ceea ce explică, parțial, și haosul economiilor moderne… Dar, în lipsa unei macroteorii, dimensionalizată economico-filosofic, în cadrul căreia impactul efectului este redistribuit, atenuat, recodificat etc., efectul din lumea reală poate fi catastrofal”.
„Că vrea sau nu – afirmă dr. Napoleon Pop – autorul este dispus să contribuie la bazele unei metaconștiințe epistemice, în care un rol important l-ar avea compunerea unei metateorii economice… din care să nu fie eliminat subiectul – OMUL”. Totodată, este posibil să se fi ajuns la o limită a cunoașterii care trebuie depășită; de aici au apărut și întrebările menționate mai înainte, în legătură cu acestea fiind necesar un răspuns, iar lucrarea profesorului Zărnescu ne demonstrează că suntem deja pe calea cea bună.
În concluzie, consider că opera profesorului Narcis Zărnescu îmbracă într-un registru personal, original aspecte interdisciplinare și chiar transdiciplinare (lucrarea este focalizată pe teorii și doctrine economice, pe care autorul le analizează și evaluează cu metode de tip hermeneutic, specifice filologiei, filosofiei și teologiei), fiind „scrisă în zona de tensiune dintre metodologie și filosofia științei sau a cunoașterii economice” după cum remarcă prof. univ. dr. Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, în Cuvântul de încheiere (Drumul unei cărți către imperiul cultural al Editurii Academiei Române).
În fine, ne aflăm în fața unei cărți de o remarcabilă valoare științifică, didactică și culturală, bazată pe o impresionantă și valoroasă bibliografie, pentru care autorul ei merită cu prisosință sincerele noastre felicitări.
Despre autor: este expert în diplomație parlamentară, consilier la Camera Deputaților, cadru universitar de aproape 40 de ani, posesor a două doctorate în domenii diferite, dar complementare [doctor în filologie (1983 – Universitatea București) și doctor în științe economice (2001 – ASE București)]”.
