Ilie Călian este absolvent al Liceului „George Barițiu”, promoția 1960; studiile liceale sunt urmate de cele universitare, student al Facultății de Filologie din cadrul UBB, secția Limba și literatura română, promoția 1965
În anul 1962 este angajat corector la cotidianul „Făclia”, pentru ca trei ani mai târziu, în 1965, să aibă loc debutul editorial în revista Tribuna, cu primul articol în 25 martie/Trecem pe străzi, al doilea în 8 iulie, schița Strada.
Anul absolivirii studiilor universitare aduce și angajarea ca redactor în structura cotidianului Făclia, 25 mai, devenind coleg cu Traian Bara, Valer Chioreanu, Nicolae Vereș, Emilia Crișan, Viorel Cacoveanu, Ion Arcaș, Ion Constantinescu, Victor Morea, Emil Pop, Ion Goia; colaboratori activi fiind Emiliu Dragea, Ninuca Oșanu Pop, Nușa Demian, Mircea Radu, Paul Radvany, Eugen Hang, Alexandra Rus, Negoiță Lăptoiu (martie 1966: „Expoziția Weinberg”); tot pentru 1966 am găsit și o cronică plastică semnată Leonid Elaș despre Teodor Botiș; cât privește semnătura Ilie Călian, ea apare începând cu sfârșitul lunii ianuarie 1966
Când vorbim despre Ilie Călian, vorbim despre 51 de ani de presă, cu debut, repet, în mai 1965 și final în iunie 2016; vorbim și despre calitatea de membru fondator al CE Napoca SRL, de redactor șef al cotidianului Făclia/din 2 ianuarie 1990; membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România/1990, respectiv calitatea de vicepreședinte al UZPR; Senior al Cetății din 2010.
A practicat toate genurile jurnalistice: ancheta, reportajul, interviul, foiletonul, editorialul, eseul, recenzia, cronica și asupra cronicii mă opresc în câteva cuvinte. În scrisul lui Ilie Călian se regăsesc cronici dedicate artelor plastice, avancronici și cronici teatrale și muzicale, prezentări și cronici de carte.
Pseudonime alese: C. Iliescu, Dan Alidan
Am luat 2 ani, 1979, respectiv 1985. În anul 1979 publică un număr de 33 de cronici de artă plastică, dintre care 9 articole sunt dedicate Asociației Artiștilor Plastici Amatori.
1979 înseamnă Margareta Catrinu, Ion Mitrea, Adonis Papadopoulos, Bardocz Ludovic, Mircea Pașcalău, Kos Andras/sculptură, Ion Rusu/sculptură, Doina și Leonid Elaș, Raveca Brânzaș/tapiserie, Brăduț Covaliu, Emil Băcilă, Ioan Horvath Bugnariu, Liviu Rață, Barbu Bocu, Paul Sima, Mihai Barbu, Dan Bimbea, Ioan Sbârciu, Teodor Botiș, Mircea Vremir, Feszt Ladislau, Iosif Bene, Eugen Gâscă, Octavian Popa. Plusul vine din expoziția Oaspeți americani despre România–Expoziția Artistul plastic la lucru în America (19 iulie, p. 2; interviuri cu Frank Ursino (directorul expoziției) și Margia Kramer (curator)/la Muzeul de Artă
1985: Vasile Săraci, Teodor Harșia, Paul Sima, Mircea Vremir, Ion Sbârciu, Komives Andor, Marcel Munteanu, Vasile Gheorghiță, Laurențiu Buda, Octavian Cosman, Ion Mitrea, Carol Pleșa, Cristina Gloria Oprișa, Constantin Lucaci; în total sunt 24 de articole, dintre care 6 sunt dedicate amatorilor. Trebuie amintit și articolul Afișul japonez contemporan (Muzeul de Artă, 10 martie, p. 2)
Atât 1979, cât și 1985 sunt ani în care se regăsesc în paginile „Făcliei” semnăturile Alexandrei Rus, Liviei Drăgoi, ale lui Vasile Radu și Negoiță Lăptoiu
Vă propun și un mic istoric al galeriilor clujene care găzduiau expozițiile, Muzeul de Artă, Galeria Mare UAP, Galeria Mică UAP, Galeria FILO, Galeria BCU, Galeria Tribuna, Clubul Casei Universitarilor, Galeria Medicalei 3 și a Medicalei 5/Clujana, Galeria Asociației Artiștilor Plastici Amatori/Piața Ștefan cel Mare/10 galerii de artă. În zilele noastre vorbim despre… 29, dintre care șase sunt Centrele de Cultură urbană patronate de Primăria municipiului Cluj-Napoca.
Despre arta de a colecționa și importanța ei
Pornesc de la cele postulate de Goethe: „Colecționarii sunt oameni fericiți”. Și tot Goethe ne spune: „Numai sprijinind artiștii protejezi cu adevărat arta”. Și Ilie Călian i-a protejat pe artiști prin scris, aprecierile formulate evidențiind valoari de necontestat ale artei vizuale clujene în special, naționale și internaționale în general. S-a apropiat de artiști nu numai cu înțelegere și respect, ci și cu admirație. Implicarea a fost totală, ea generând în cei 51 de ani de carieră jurnalistică, aproape 600 de articole de specialitate, majoritatea în cotodianul Făclia, dar și în publicații precum Tribuna și Steaua. Multe dintre ele au făcut obiectul unor selecții în albume de specialitate, Romulus Ladea, Teodor Botiș ca să dau doar două exemple din multele existente.
Cu Portret de colecționar: Ilie Călian – expoziție organizată de Fundația Cosman, parteneriat alături de cotidianul „Făclia” și UZPR, joi 16 ianuarie – pătrundem în universul clujean al școlii de arte vizuale, univers fascinant prin nume și lucrări, având de-a face de la bun început cu linia genealogică a artiștilor vizuali de mare notorietate națională și internațională. A devenit colecționar dintr-o vocație naturală, ce are la bază lecturi temeinice în domeniu, vizite în ateliere, expoziții, prezențe active la viața artistică, scris nu în ultimul rând. Cronicile sale poartă amprenta cunoscătorului, a specialistului care nu se înșeală și nu înșeală pe nimeni cu aprecierile făcute, din respect pentru artist, artă, public și cititori. Sinceritatea și onestitatea demersului critic-rigurozitatea analizelor sale este proverbială-certifică autenticitatea și originalitatea gestului plastic. Este un dialog permanent, coerent și cursiv al lui Ilie Călian, cu lectura cărților de specialitate citite, cu uneltele artiștilor. Și Ilie Călian mai certifică un lucru prin scrisul său: un colecționar este o binefacere pentru artist, pentru artă, pentru societate. Mai ales în acest domeniu artistic, provocare estetică și financiară deopotrivă.
Lumea colecționarilor este o lume pe cât de restrânsă, pe atât de selectă. Fac parte doctori, avocați, scriitori, universitari, jurnaliști, critici de artă, oameni de afaceri (alții decât cei care au pe pereți Covorul lui Aladin, Ali Baba sau Femeia cu sânii pe struguri. În România, în momentul de față, potrivit specialiștilor în domeniu, există cca 1000 colecționari de artă plastică. În 2011 a apărut, în premieră în România, Dicționarul colecționarilor de artă, scris de un cibernetician, Vasile Petrovici, el însuși un mare colecționar de forță. O reeditare a dicționarului trebuie să includă și numele lui Ilie Călian. Nume care poate fi așezat cu cinste alături de colecționari precum Virgil Cioflec, Raoul Șorban, Coriolan Tătaru, Leon Daniello, Crișan Mircioiu, Valeriu Bologa, Octavianb Fodor, Dumitru și Dan Dumitrașcu, Nicolae Giurgiu, Aurel Rău, Remus Pop, Octavian Șchiau, Alin Samochiș, MIhai Păunescu, Rita și Ion Chiricuță, Ioan Bizău, Ina Roșu Vădeanu, Mariana Berinde, Veturia și Octavian Goga. Iar din țară, alături de Pavel Șușară, Vasile Petrovici, Vera și Cornel Surlea, Maria Pârvuțoiu, Octavian Moșescu, Tudor Arghezi, Ștefan Grimberg, Sammy Ofer (gălățean stabilit la Monte Carlo)…
Ilie Călian despre…
Eugen Patachi: „O pictură tradițională, în esență, pe linia marilor noștri coloriști îndrăgostiți de naturile statice cu fructe și flori, de mare (…) Pictorul nu este lipsit de rafinament cromatic, compunând cu două sau trei culori (exclusiv albul), făcând pe alocuri, o savantă dispunere a nuanțelor aceleiași culori, într-o orchestrație de variații tonale care încântă ochiul” (Făclia, 24 noiembrie 1976)
Paul Sima: „Dar adevărata noutate, sub raport nu numai tematic, ci și compozițional, o reprezintă cele două peisaje de iarnă-Poiana Novăț și Iarna pe Vaser-de o eleganță a liniei și o forță de sugerare prin contrastele de griuri deschise și brunuri, a purității ideale a iernii, care le impun printre cele mai frumoase peisaje de iarnă. Cu această expoziție echilibrată, Paul Sima se arată același și totodată nou, un pictor matur, dar tânăr, în permanentă căutare a unor noi resurse interioare” (Făclia, 18 februarie, 1979)
Ion Sbârciu: „Pictura lui Ion Sbârciu a ajuns la forța nu mai puțin tânără și nu mai puțin optimistă, cu siguranța pe care o dau pătrunderea matură spre esențe și sinteza dintre exhuberanță și autocrontrol” (Făclia, 20 februarie 1976)
Mihai Barbu: „În expoziția sa de la Galeria Tribuna, Mihai Barbu ne oferă un adevărat festival al cailor săi, în alto-și basorelief (…) Pe un întreg perete, piesele se orânduiesc într-un inevitabil ciclu epopeic, ieșind de pe un panou de gips, alwergând liberi într-o altă lucrare, participând la marea bătălie a voevodului Mihai, alegând mai departe în istorie. A spune mai mult despre caii lui Mihai Barbu este și imposibil și inutil: trebuie văzuți”.
Teodor Botiș: „La Teodor Botiș se regăsesc peisaje în care fondul de brunuri închise susține în prim plan imaginea stilizată decorativ a unor copaci gracili înfloriți, ori naturi statice ale căror zone de atracție sunt aceleași griuri, uneori legate cu galbenul stins al unor fructe, ori flori care mizează pe aceeași aburoasă suavitate severă a griului. Este o muzică a discreției și sobrietății care cere apropierea privitorului de lucrare pentru descoperirea sunetului particular, amintindu-ne de anume filoane ale spiritului transilvan, care capătă vigoare și ritm în alte lucrări, în care orchestrarea petelor de culoare este mai sonoră” (Făclia, 11 martie 1979)
Feszt Ladislau: „Ladislau Feszt se adresează mai întâi ochiului și sufletului și mai puțin speculației conceptuale; el vrea să spună că lumea-lumea pe care o iubește și pe care o apără prin artă-are rigoare și armonie, frumusețe și omenie, că acești oameni sunt formele devenirii uneia și aceleiași umanități generoase și încrezătoare în Bine și Frumos” (Făclia, 9 iunie, 1979)
Octavian Cosman: „Lucrările sale se impun privitorului prin apelul la soluții tehnice atrăgătoare pentru retină prin originalitatea motivului, compoziției și savoarea coloristică, care conduc nu numai spre răsfățul privirii, ci și spre investigația intelectuală în lumea simbolurilor și alegoriilor, cu trimiteri la mituri și personaje fundamentale ale culturii, ori la categorii filosofice ale dialecticii lumii, provocând captivante4 deschideri ideatice”.
O selecție riguroasă ar duce la o carte de excepție.
Portret de colecționar: Ilie Călian ne duce iar cu gândul la Goethe: „Pictura este un alt mod de a ține un jurnal”. La fel sunt și sculptura, grafica, fotografia, filmul, tapiseria…
