In memoriam.
Dănuţ Dudu, aşa cum
l-am cunoscut…

În dimineaţa zilei de duminică, 21 aprilie, am primit o veste tristă: jurnalistul şi omul de presă Dănuţ Dudu a decedat după o lungă şi cumplită suferinţă. Ne cunoşteam de mai bine de 40 de ani. Ne-am întâlnit, pe la începutul anilor ’80 (alt secol, alt mileniu!), în redacţia revistei ieşene „Opinia studenţească”; el de la Fizică, eu de la Politehnică… Câţiva ani, am scris împreună anchete şi reportaje, am coordonat apariţia publicaţiei (el – secretar general de redacţie, eu – redactor şef) şi „am învăţat meserie” alături de o echipă fabuloasă: Liviu Antonesei, Cătălin Turliuc, Daniel Condurache, Alina Mungiu, Silviu Lupescu, Florea Ioanicioaie, Vasile-Lucian Arhire, Silviu Alupei, Florin Zamfirescu şi alţi câţiva care au marcat presa de după 1989. În 1986, când, la absolvire, „repartiţia guvernamentală” ne-a trimis „în câmpul muncii” (fiecare prin alt colţ de ţară), am pierdut, o vreme, legătura.

Ne-am revăzut după Revoluţie. Dănuţ Dudu – ca mai toţi cei din echipa amintită – s-a implicat cu toată priceperea sa în definirea presei post-decembriste. A început prin a colabora la publicaţiile ieşene care îşi redefineau traiectoria. Apoi a pus piatra de temelie pentru înfiinţarea redacţiilor „Radio Contact” Iaşi (mai întâi) şi Chişinău. De asemenea, a coordonat proiectul de creare, tot la Iaşi şi Chişinău, a filialelor postului „Pro TV”. A devenit, repede, cunoscut în lumea celor care doreau să investească în mass-media şi a fost solicitat să coordoneze organizarea şi administrarea unor posturi TV locale – precum „Tele M” Piatra-Neamţ –, reţeaua „Monitorul” sau Trustul de Presă „Deşteptarea”.

De câţiva ani, devenise mai retras. S-a pensionat din cauza problemelor sale de sănătate, însă a rămas la fel de implicat în viaţa breslei. Era un important membru al filialei băcăuane a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi a continuat să semneze materiale interesante atât în publicaţiile organizaţiei noastre, cât şi în periodice din ţară (mai ales articole cu tematică economică). Nu avea stare. Mereu venea cu idei de noi „produse jurnalistice”: cataloage financiare, platforme de analiză şi informare, pagini web etc. Şi-ar fi dorit să vadă la colegii lui mai multă implicare. Visa să reînvie dinamismul din presa anilor ’90…

Mi-e dor deja nu doar de prietenul care a plecat, ci şi de profesionistul de la care încă mai aveam ce să învăţ. Odată cu dispariţia lui Dănuţ Dudu, breasla noastră pierde un jurnalist de calitate, care a crezut cu toată fiinţa sa în rostul şi importanţa acestei profesiuni. Probabil că în ceruri va pune în pagină un ziar aşa cum şi l-a imaginat el toată viaţa şi ne va lua la rost ori de câte ori paşii noştri vor avea ezitări… deontologice!

Drum lin şi în lumină!

Ştefan Radu

Filiala UZPR Bacău