Ciprian Chirvasiu
(25 ianuarie 1964 – 12 iulie 2018)
- profesor, poet, ziarist
- autor al volumelor „Profesorul de limbă moartă”, poezii, Editura „Vinea”, 1996; „Ateliere în paragină (24 de ore și miezul nopții cu Aurelian Titu
- Dumitrescu)”, Editura „Carte de suflet”, 2002; „Destine fără noi” – convorbiri cu Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara, Mihai Șora, Johnny Răducanu,
- Marin Tarangul, Mihai Nenoiu, Vasile Blendea, Editura „Badea”, 2006; „Unirea în duh”, poeme, volum colectiv, scris alături de Aurelian Titu Dumitrescu,
- preot Niculae Constantin și preot Alexandru Răzvan Morariu, Editura „Ideea Europeana”, 2011; „NIMENI, NIMIC, NICIODATĂ”, versuri, Editura „Herg Benet”, 2013
- autor a peste 1.000 de articole, reportaje, anchete, analize, comentarii și editoriale publicate în presa românească dintre 1989-2018
- laureat al Premiului “pentru expresivitate jurnalistică în presa scrisă”, acordat de Clubul Român de Presă, afiliat Asociației Mondiale a Ziarelor – 2002
membru al Asociației Culturale Direcția 9 - membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din 2013
- ultima publicație la care a colaborat, până în momentul morții: CERTITUDINEA
- ultimul articol publicat: „Paradoxul Zanon: învierea unui mort capitalist, printr-o acțiune de tip bolșevic”, CERTITUDINEA nr. 17, 26 iunie 2018
L-am sunat vineri pe la prânz, să-l cert că n-a avut nicio reacție după publicarea, în CERTITUDINEA nr. 17, a articolului său, „Paradoxul Zanon: învierea unui
mort capitalist, printr-o acțiune de tip bolșevic”. Mi-a răspuns altcineva, o voce de bărbat: „Domnule Manega îmi pare rău că ne cunoaștem așa, dar… Ciprian nu mai este”. Era prietenul său, poetul Cornel Rodeanu de la Asociația Culturală Direcția 9…
N-are rost să spun ce am simțit eu, în acel moment, ar fi incorect, pentru că e strict problema mea. Nici ce ne-a legat, nici ce am construit împreună. Îmi fac doar datoria convențională și ingrată, dar obligatorie și de bun simț, să „profit” și eu de receptivitatea morbidă a oamenilor, care se deschide doar atunci când subiectul moare sau e protagonistul unui scandal. De aceea, măcar acum, când lumea e atentă la ce spun, din vulgare motive, spun și eu, ca și când aș răcni, că a murit, părăsit de lume – de lumea în care s-a încrezut și în care a crezut, lumea înfiorătoare a presei – UN MARE JURNALIST, UN MARE POET, O CONȘTIINȚĂ CURATĂ și UN OM NESPUS DE BUN.
I-au rămas alături, la modul cel mai omenesc, mai direct și mai cald, iubita și îngerul lui păzitor, Ondina (căreia i-a închinat ultimul volum de versuri, „NIMENI, NIMIC, NICIODATĂ”), prietenul său Cornel Rodeanu, sculptorul Adrian Costea și cam atât. Ceilalți, fie l-au abandonat, fie i-a îndepărtat el, pentru a nu-și complica sau a nu le complica existența…
Astăzi, 14 iulie, la Sibiu, Ciprian Chirvasiu trebuia să participe la un eveniment literar. Iar mâine urma să plece într-o vacanță la Cheia, pentru două săptămâni. A plecat, însă, în altă parte, fără bilet de întoarcere. Cred că, de fapt, și-a dat demisia. În viața asta nu mai era de trăit.
