A murit vaca tuşii Ioana!
Odată, demult (aşa încep basmele şi amintirile), vecina mea de pe uliţă, tuşa Ioana lu’ Lipu, avea o vacă. Slabă de-i numărai coastele, da’ bună de prăsilă, făcea viţei frumoşi, unii cu pată albă ca Lunel, alţii cu pată neagră, ca Stalin, zis şi Ciolovecu’, dar mai ales dădea lapte cu gust bun de iarbă şi de flori, îi ţinea pe nepoţii lui Lipu, mai sărăcuţi (codrul de mămăligă şi cana de lapte, bunătatea zilnică), dar şi pe alţi copii de pe uliţă ai căror părinţi erau abonaţii tuşii Ioana…