A apărut nr.88 al revistei “SPORTUL BĂCĂUAN”, lunar cultural-sportiv care apare sub egida UZPR, Filiala “Marius Mircu” -Bacău. Din sumar: “Reflecții cu decepții” (editorial semnat de Mihai Buznea), cronici sportive și retrospectiva sportului băcăuan în 2018 (autori Dan Sion, Victor Eugen Mihai, Ion Șarban, Leonard Popa). În pagina 2, aflăm despre activitățile Uniunii la împlinirea celor 100 de ani de la înființare (Doru Dinu Glăvan-președintele UZPR), iar în paginile de memorialistică se continuă serialele consacrate “Amintiri din fotbalul meu” (Silviu Iorgulescu) și “Caietul albastru” (Cornel Galben). Pe scurt, o apariție cu un cuprins variat și amplu ilustrat, care va atrage, cu siguranță, interesul amatorilor de sport. Spre exemplificare, reproducem un scurt fragment din editorialul revistei: “… Dacă tot suntem în vacanţă sportivă după un an competiţional solicitant şi plin de evenimente care mai de care, se cuvine să-i acordăm şi spiritului niscai momente de exprimare şi de relaxare spre deplina revigorare a tonusului general. Pentru că ne spune aforistul: “A fi sportiv nu înseamnă a practica doar un sport; a fi sportiv înseamnă a avea o viaţă sănătoasă – fizic, psihic şi spiritual”. Chestii ce ţin de educaţia fiecăruia. Întrebat despre ultima carte pe care a citit-o, un celebru fotbalist (de pe la noi), vedetă cu certiticat de şmecher patentat, nu a reuşit să-şi amintească titlul, iar tot ce-i rămăsese prin devla-i de fiţos despre lectura acesteia, a rezumat prin câteva cuvinte ce-ar putea să-şi dobândească o notorietate antologică: “E-o carte mişto despre cuvinte naşpa”. Ecce homo! După o asemenea preţioasă rostire bogată în substanţă ideatică şi vocabular elevat, ce-aş putea eu să spun decât că, şi citez din memorie, un pasaj 
celebru aflat la îndemâna multora: “… fericit acel sărac cu duhul…!” Recunosc, însă, că ieşirea la rampă a eruditului sportiv (cavaler al dreptunghiului de gazon şi model omologat al puştilor de-o şchioapă), mi-a inspirat tema articolului de faţă: sportivul – în, şi în afara, arenei. Fapte sunt cu duiumul: un fotbalist cu pretenţii de vedetă şi cu hormonii nărăvaşi gata să dea pe dinafară din cauza propriului rateu la balon, îşi varsă nervii pe un coechipier înjurându-l de mamă, ca la uşa cortului. Elegant, nu?! Altul îşi trimite adversarul la chirurg, ambalat într-o ploaie de adjective dintre cele mai sugestive pre limba lui, pentru a-şi repara oasele strivite printr-o contră dură cu crampoanele şi o asezonare lingvistică la fel de elevată: na, înghite-o şi p-asta! Sau antrenorul unei echipe galonate, de top, care îşi ţine jucătorii sub ascultare prăvălind asupra lor o cascadă de vorbe triviale şi pitoreşti-grosolane. Pedagogie aplicată. Face parte din programul de educaţie estetică şi civică promovat de club. Direct pe terenul de sport. Pentru că în afara lui, aceiaşi cavaleri se dau în stambă încingând chefuri cu manele, ţigări, alcool şi expresii triviale, de mahala – le-am zice, ori de gang, după cum preferă fiecare să le scuipe printre buze. Cam ăsta e portretul robot al fotbaliatorului autohton…” (Mihai Buznea).
Leonard POPA (UZPR)
