Luni, 30 septembrie, a avut loc concertul inaugural al celei de-a 30-a stagiuni a Filarmonicii „Ion Dumitrescu”. Deschiderea noii stagiuni a filarmonicii din Râmnicu Vâlcea este un eveniment special, așteptat cu nerăbdare de melomanii din orașul lui Mircea cel Bătrân. Vara, instituția filarmonicii a susținut un bogat program estival mult apreciat de localnici dar li de turiștii care ne vizitează municipiul.
Dirijorul care a deschis noua stagiune a fost Tiberiu Dragoș Oprea, binecunoscut melomanilor fiind invitat permanent al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” cât și al altor instituții muzicale din diverse centre universitare. El este născut într-o familie de muzicieni, a studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a absolvit secția de dirijat orchestră sub îndrumarea maestrului Ludovic Bacs.
Dirijorul este co-fondator și prim-dirijor al Filarmonicii Pitești, unde a avut un impact major asupra scenei muzicale locale. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu numeroase orchestre și instituții muzicale prestigioase, inclusiv Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București și Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanta
Tiberiu Dragoș Oprea este recunoscut pentru interpretările sale remarcabile și pentru colaborările cu artiști de renume, atât vocali cât și instrumentiști. De asemenea, a dirijat concerte importante în diverse locații internaționale, inclusiv în Germania și Austria. Conduce orchestrele simfonice cu siguranță și denotă eleganță interpretativă.
Seara a fost dedicată instrumentelor de suflat iar invitații concertului de deschidere a stagiunii au fost Ioan Gabriel Luca la corn și Laurențiu Sima la tubă. Ambii sunt soliști ai Filarmonicii „George Enescu” din București.
Ioan Gabriel Luca este un cornist român de renume, născut în 1977 la Dorohoi. A început studiul viorii la vârsta de 6 ani, iar la 12 ani a trecut la corn sub îndrumarea profesorului Neculai Musteață la Liceul „Octav Băncilă” din Iași.
A câștigat numeroase premii la concursuri naționale și internaționale, inclusiv premiul I la Olimpiada Națională de șase ori consecutiv și la Concursul Internațional “Jeunesses Musicales” în 19961. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, unde a studiat cu profesorul Nicolae Lipoczi.
Ioan Gabriel Luca a susținut concerte ca solist cu diverse orchestre prestigioase din România, inclusiv Filarmonica „George Enescu” din București, Orchestra de Cameră Radio București și multe altele. De asemenea, este membru al formațiilor „Athenaeum Brass Quintet”, cvintetului „George Enescu” și „Romanian Brass”.
Laurențiu Sima este un tubist de renume în România, cunoscut pentru activitatea sa la Filarmonica „George Enescu” din București, unde este prim tubist de peste 22 de ani. De asemenea, este membru al ansamblului Athenaeum Brass Quintet, cu care a lansat diverse proiecte muzicale, inclusiv un album de colinde cântate la instrumente de suflat din alamă.
Pe lângă cariera sa de interpret, Laurențiu Sima este și profesor la Conservator și la liceul Dinu Lipatti, unde își dedică timpul formării noilor generații de muzicieni2. El organizează frecvent masterclass-uri pentru instrumentiști de alamă, aducând în România artiști de elită din Germania pentru a împărtăși cunoștințele lor cu studenții români.
Laurențiu Sima este apreciat nu doar pentru talentul său muzical, ci și pentru contribuțiile sale educative și pentru eforturile de a promova muzica instrumentelor de alamă în România.
Lucrarea muzicala inaugurala care i-a reunit pe cei doi interpreți a fost
„Concertul pentru doi corni și orchestră de coarde în Fa major”, RV 538 de Antonio Vivaldi. Fiind una din surprizele primei seri muzicale a noii stagiunii acesta compoziție face parte din lucrările ce se aud rar în sălile de concert. Această creație a lui Vivaldi este însă fascinantă, și reflectă stilul baroc caracteristic compozitorului. Antonio Vivaldi este cunoscut pentru inovațiile sale în muzica concertantă, în care a explorat diverse combinații instrumentale, iar acest concert este un exemplu excelent al creativității sale.
Concertul este scris pentru două instrumente de suflat, în speță corni solisti și orchestră de coarde, ceea ce creează un dialog interesant între corni și restul orchestrei. Cornii, instrumente de alamă, adaugă o culoare distinctă și un timbru strălucitor, contrastând cu sunetul mai cald al coardelor.
De obicei, un concert baroc este structurat în trei mișcări: rapid-lent-rapid. Această structură permite o varietate de expresii muzicale, de la virtuozitatea și energia mișcărilor rapide la lirismul și introspecția mișcării lente.
Cornii și coardele își împart temele muzicale, creând un dialog dinamic. Ritmurile sunt energice, iar pasajele solistice sunt pline de virtuozitate.
A doua Mișcare este de obicei mai lentă și mai lirică. Cornii au linii melodice mai lungi și mai expresive, acompaniate de coarde care susțin armonia. Această mișcare oferă un contrast binevenit față de energia primei mișcări.
Sfârșitul concertului este caracterizat de un tempo rapid, aducând lucrarea la o concluzie triumfătoare. Temele muzicale sunt reluate și dezvoltate, iar dialogul între corni și orchestră devine și mai intens
Acest concert demonstrează măiestria lui Vivaldi în a combina diferite timbre și a crea lucrări concertante inovatoare. Deși nu este la fel de faimos ca alte lucrări ale sale, cum ar fi „Anotimpurile”, acest concert pentru doi corni și orchestră de coarde este o piesă valoroasă în repertoriul baroc, evidențiind versatilitatea și inventivitatea compozitorului. Următoarea creație care a incantat publicul meloman pentru pentru melodiile sale vibrante și ritmurile inspirate din muzica populară românească, reflectând esența și spiritul dansurilor tradiționale de la sat a fost „Dans Țărănesc” de
Constantin Dimitrescu. Compozitor și violoncelist român, care a trăit la începutul secolului al xx-a a fost cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în muzica clasică românească.
Această piesă este adesea interpretată în concerte și a devenit un simbol al muzicii clasice românești. In prima audiție la Râmnicu Vâlcea a fost Simfonia nr. 2 în Si minor care este una dintre cele mai importante lucrări ale lui Aleksandr Borodin, compusă între 1869 și 1876. Mișcarea de deschiderea a simfoniei este energică și plină de viață, evocând imaginea eroilor ruși. Este construită pe teme puternice și ritmuri marcate, reflectând influențele folclorului rus.
Tema principală este prezentată de coarde și suflători, urmată de dezvoltări și variațiuni complexe. Tema centrala este rapidă și jucăușă, cu un trio mai lent care oferă un contrast interesant.
Mișcarea lentă a simfoniei este lirică și expresivă, aducând o notă de calm și reflecție. Este considerată una dintre cele mai frumoase mișcări lente din repertoriul simfonic rus.
Mișcarea finală este triumfătoare și vibrantă, aducând simfonia la un final grandios. Este plină de energie și optimism, reflectând spiritul naționalist al compozitorului.
Borodin a utilizat teme inspirate din muzica populară rusă, ceea ce a conferit simfoniei un caracter distinctiv și autentic.
Utilizarea ingenioasă a orchestrei, cu intervenții solistice ale diferitelor instrumente,contribuie la bogăția sonoră a lucrării.
Simfonia nr. 2 în Si minor este exemplu de excelență în muzica simfonică rusă. A fost apreciată atât pentru frumusețea melodiilor sale, cât și pentru complexitatea și originalitatea sa.
Cristian Ovidiu Dinică
