Scena ,,Sfintei Treimi” reprezentată pe o veche matrice sigilară a Mănăstirii Cozia. Simbol și hram

Un capitol important din sigilografia ecleziastică românească este reprezentat de sigiliile mănăstirilor. Pentru a imprima sigilii pe actele emise, aceste așezăminte monastice au utilizat de la început tipare sigilare, dar, din păcate, dintre cele vechi s-au păstrat puține. Un astfel de vestigiu sigilar este și o veche matrice sigilară a Mănăstirii Cozia, județul Vâlcea. Mănăstirea Cozia, situată la 5 km de stațiunea Călimănești, pe malul drept al Oltului și la aproximativ 20 km nord de municipiul Râmnicu-Vâlcea, a fost ctitorită între anii 1387-1391 de către domnitorul Mircea cel Bătrân.  De mare interes sigilografic, vechea matrice sigilară se păstrează în colecția de matrice sigilare de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București [1]. Piesa, de formă rotundă, cu diametrul de 50 mm, confecționată din alamă, a intrat în depozitul Arhivelor Naționale ale României în anul 1885. Rondela sigilară a fost gravată în excizie, pentru sigilarea cu fum, chinovar, cerneală sau tuș. De regulă, sigiliile instituțiilor ecleziastice și cele ale mănăstirilor conțin, în câmpul sigilar, reprezentarea hramului bisericii – catedrale sau a bisericii mari din respectivul așezământ monastic [2]. Astfel, în câmpul sigilar este reprezentată scena ,,Sfânta Treime”, hramul bisericii mănăstirii [3]. Într-o curte, în fundal cu acoperișuri de case și ziduri, precum și cu silueta coroanei unui copac ce semnifică stejarul Mamvri, din textul biblic (Facerea, 18), în jurul unei mese, cu forma circulară, acoperită cu o față de masă drapată și cu franjuri pe margini, pe care se află un potir, o farfurie cu un pește și o pâine, sunt așezate trei personaje înaripate, ținând fiecare cu o mână o cruce lungă de tip bizantin. În secvența de la masă, personajul din dreapta  întinde degetele spre pâinea din față, iar cel din mijloc binecuvântează cu mâna dreaptă. Cel din stânga ține cu mâna dreaptă crucea. În fața mesei este înfățișat Avraam, aureolat, redat din profil spre stânga rugându-se în genunchi.  În planul secund, în stânga, se află reprezentată Sarra, soția lui, în picioare, în fața unei intrări, ținând cu ambele mâini pâinea, pentru a o aduce la masă [4]. Reprezentarea ortodoxă obișnuită a ,,Treimii”  înfățișează pe cei trei îngeri veniți în casa lui Avraam: ei au același chip, port și stat și sunt așezați în jurul unei mese. Toți trei sunt redați asemănător: central este Tatăl, la dreapta acestuia este Fiul, iar în stânga este Sfântul Duh [5]. Prin conținutul emblemei, această matrice sigilară se include în categoria sigiliilor de tip hagiografic. În exergă, între două cercuri liniare, s-a scris legenda în limba slavonă care, în traducere, este: † PECETEA * SFINTEI TROIȚE * MĂNĂSTIREA COZIA. Din punct de vedere al conținutului, legenda acestui însemn sigilar cuprinde un text în strânsă legătură cu reprezentarea din emblemă: invocația simbolică  (†), apelativul sigilar (PECETEA), hramul lăcașului monahal (SFÂNTA TREIME), denumirea așezământului (MĂNĂSTIREA COZIA). Unele cuvinte ale acesteia sunt despărțite prin câte o steluță sau prin două puncte. Legenda menționează Mănăstirea Cozia, dar simbolul este icoana Sfintei Treimi. Cercetarea și aflarea motivului pentru care această emblemă a fost aleasă și reprezentată  în câmpul sigilar scoate în evidență faptul că posesorul și realizatorul (meșterul  pecetar) al matricei au dorit ca simbolul adoptat să vorbească de la sine, despre hramul lăcașului. Din punct de vedere al aspectului, se constată grija creatorilor (meșter-pecetar și posesor) pentru executarea unei piese ce dovedește aplecarea spre frumos. Prin reprezentarea inclusă în emblemă, matricea sigilară demonstrează, într-un fel aparte, rolul acestui lăcaș monahal din Valea Oltului în viața spirituală și social-economică. Matricea sigilară nu este datată [6]. Cercetătorii care s-au ocupat de ea au datat-o în mod diferit. Astfel, prin analogie cu sigiliul Mănăstirii Vadului, care are dimensiuni apropiate (51 mm) și legenda în slavonă s-a  opiniat că ar fi ,,datând probabil din secolul al XVII-lea” [7]. Apoi s-a mai subliniat și că ,,această matrice sigilară este printre cele care au legenda în limba slavonă” , iar ,,folosirea acestei limbi ar putea fi un indiciu al vechimei ei, adică din vremea anterioară introducerii limbii naționale în cancelaria statului și în redactarea actelor în exclusivitate în limba română”. Pe acest considerent, pecetea mănăstirii Cozia a fost datată ca fiind cel mai târziu din perioada de final a secolului al XVI-lea [8]. Prin diametrul său neobișnuit de mare pentru un lăcaș de cult din Țara Românească, prin formularea legendei în slavonă, prin caracterele literelor chirilice, precum și prin compoziția emblemei, s-a optat pentru o datare a ei în prima jumătate a secolului al XIX-lea [9]. În acest sens, cu această matrice sigilară s-au imprimat sigilii pe unele documente păstrate la Arhivele Naționale Istorice Centrale  (Mănăstirea Cozia, XXXII/2, XLVII/117, XLVII/130). Așa de exemplu este sigiliul imprimat cu fum pe cartea soborului Mănăstirii Cozia, din 12 august 1819, prin care se specifică că Nectarie a fost ales ca egumen la Mănăstirea Cotmeana (cu întărirea lui Iosif, episcopul Argeșului). Cu toate aceste date, datarea ei este o problemă care încă rămâne deschisă pentru cercetători. Cercetarea documentelor păstrate pe care s-a conservat acest sigiliu, ar putea facilita datarea lui aproximativă sau stabilirea perioadei de folosire. Matricea sigilară prezentată este un izvor sigilografic ecleziastic valoros prin vechimea și prin realizarea artistică.