„Centura teroristă transcontinentală’’ care se întinde pe trei continente – din Asia Centrală în Caucaz și Orientul Mijlociu, trecând apoi prin Balcanii Europei și peste Mediterana în Sahelul african și Golful Guineea pentru a se opri în Africa Orientală – continuă să fie o amenințare majoră la adresa umanității. Desigur, s-ar putea scrie tomuri întregi despre galaxia de grupări și structuri extremist-teroriste care acoperă diagonala planetei pomenită mai sus, însă astăzi mă voi opri – fără pretenția de a epuiza subiectul – asupra celei mai importante: Statul Islamic și formațiunile sale periferice autointitulate „provincii’’.
Un stat fără teritoriu…
După eliberarea orașului Raqqa din Siria, în 2017, de către una dintre coalițiile având ca obiectiv eradicarea terorismului – este vorba de cea condusă de Statele Unite – și a regiunii Mosul din Irak, Statul Islamic a rămas fără teritoriul pe care-l deținuse în aceste două țări. Precizez că era vorba de prima grupare de acest tip care a avut un teritoriu și o structură statală. Este drept, primitivă, supusă unei terori continue și total radicalizată, unde genocidul asupra unor întregi comunități era la ordinea zilei. După 2017, când s-a încheiat „aventura teritorială’’ a Statului Islamic – denumirile ISIS („Statul Islamic din Irak și Siria’’) sau Daesh, varianta arabă, rămân în vigoare, dar în acest text am ales numele de IS (Islamic State) – noi europenii știam că gruparea activează departe de lumea noastră: în Pakistan, Sahel, Nigeria. Deodată, a ridicat capul din țărână în ianuarie, cu cele două atentate din Iran. Apoi, la sfârșitul lui martie s-a întâmplat la Moscova. Pentru Europa, funia nu este prea departe de par, cum zice românul.
Dar cu provincii mai importante decât ,,centrul’’
O simplă analiză a problematicii IS din ultimii ani arăta un declin evident al acțiunilor organizației mai ales în Europa unde, în 2022, a făcut două victime. față de 151 în 2015 și 142 în anul următor. Fără un teritoriu pe care să-l controleze, fără o bază de recrutare și fără fonduri, activitatea Statului Islamic s-a redus considerabil. Războiul din Gaza a readus în actualitate gruparea în discuție însă atacurile din Franța și Belgia de la sfârșitul anului trecut au demonstrat mai degrabă o capacitate modestă de acțiune, incomparabilă cu cea de odinioară. Filialele ,,provinciale’’ simbolizate prin literele care urmează acronimului IS – respectiv IS-KP (Khorasan, regiune majoritar șiită a Iranului cu extindere în Afghanistan și Turkmenistan), IS-WAP (Africa Occidentală), IS-SP (Sahel) au rămas mereu active pentru că nu aveau și nu au nevoie de un instrumentar logistic sofisticat pentru a-și realiza obiectivele. Între timp, lucrurile au evoluat. Potrivit unui studiu realizat în luna martie de doi reputați experți americani – Devorah Margolin (Washington Institute) și Camille Jablonski (Reinhard Program on Counterterrorism and Intelligence), IS dispune actualmente de 3-5 mii de militanți activi dintre care jumătate în zonele din Siria și Irak, bombardate metru cu metru de aviația americană în anii trecuți.
George Miloșan