Întotdeauna au fost vremuri grele și dificile, pline de obstacole și piedici, deosebirea, diferența, însă, fata de cele de acum, o face faptul ca, oamenii erau altfel!…Nu, ca nu ar fi fost și atunci oameni dezorientați, confuzi ori copleșiți, însă erau, totuși, mult mai mulți cei, mult mai cerebrali și mai sănătoși, în gândire, făptuire și vorbire!…
In sfârșit!…
Revenind, ziceam ca trăim vremuri, clipe și momente pline de încercare, tensiune, presiune și tulburare dacă nu, chiar pline de sminteala!…
Si asta, în toate domeniile, pe toate planurile, în toate structurile și straturile sociale!…
Ei si, în acest context, ce este de făcut?
In opinia și (în) viziunea mea, cred ca în primul rând ar trebui sa ne întoarcem, cu adevărat, fata către Dumnezeu ca, în fond, la El ne este toată salvarea, scăparea, izbăvirea, apărarea și, practic, mântuirea!…
Apoi, fiecare dintre noi, acolo unde suntem puși și așezați, sa ne facem treaba, sa ne împlinim atribuțiile, obligațiile adică, toată datoria!…
Apoi, sa avem relații, drepte, cinstite, corecte și oneste cu toată lumea, fără falsități, ironii, malițiozități, perfidie ori prețiozități!…
Apoi, sa ne recunoaștem limitele, posibilitățile, calitățile și capacitățile și, sa nu ne erijam in mai mult decât suntem ori putem sa facem, sa ducem, sa gestionam ori sa realizam!…
Altfel spus, sa nu ne amestecam acolo unde nu este treaba noastră!…
Cam greu cu asta ca, de, noi avem pretenția ca, le știm și putem pe toate!…
Mare înșelare, mare amăgire care va duce, sigur, la aspra dezamăgire!…
Apoi, bine ar fi dacă nu am (mai) marginaliza, trata de sus, cu dispreț, izola sau nedreptăți pe nimeni, pe, absolut, nimeni, căci greu păcat și cumplita patima este fărădelegea și nedreptatea, oricare ar fi ea sau ele!…
Mare lucru dar și mare plata ca, de, după fapta și răsplată!…
Cred ca știm cu toții ca, unele dintre cele mai grele sentimente și apăsătoare stări sunt cele ale: mâhniri, dezamăgirii, inutilității, izolării, disperării și, nu în ultimul rând, al deznădejdii!…
Ar mai fi ceva: sa cinstim, sa respectam, sa apreciem, chiar sa admiram și, sa prețuim munca fiecăruia, contribuția și implicarea fiecăruia, gestul, locul, rolul, rostul și efortul fiecăruia, activitatea și importanta fiecăruia!…
Iarăși, tare greu însă, totuși, nu imposibil, mai ales într-o vreme a concurentei acerbe și competiției feroce, a carierismului și a cultului propriei imagini și a cultivării propriei personalități!…
Si, încă ceva, haideți sa ieșim, cu toții, din ipocrizie, fățărnicie, vanitate, mândrie, mediocritate, impostura, orgoliu și, nu în ultimul rând, superficialitate!…
Si, ar mai fi ceva: haideți sa ne punem, cu toții, pe rugăciune, post și fapte bune, pe acțiuni concrete și activități solidare nu solitare, altruiste nu egoiste!…
Ei, conform, umilei mele păreri sau opinii, consider ca, după împlinirea, sincera, serioasa, asumata și responsabila, a acestora și a, încă multora asemănătoare, vom putea spune ca, vedem luminița de la capătul tunelului, bine știind ca Lumina lumii care luminează, în întuneric și, tuturor, este (numai) Iisus Hristos, ca adică, am văzut limanul și biruință!…
In alta ordine de idei eu, personal, pledez pentru discernământ, dreapta socoteala, echilibru, luciditate, prudenta și precauție ca, altminteri, sa nu uitam ca, este, sus, Unul Dumnezeu!…
Aaaa, și, poate ca, ar mai fi ceva: în loc sa ne (tot) plângem haideți sa ne cercetam, în detaliu și cu amănuntul chiar, în loc sa ne lamentam și sa ne resemnam haideți sa ne mobilizam, în loc sa ne blocam, împiedicăm ori poticnim haideți sa ne organizam, în loc sa ne judecam mai bine haideți sa ne ajutam, reciproc, în loc sa ne prefacem haideți sa recunoaștem, sa ne (po)căim, în loc sa ne bârfim mai bine sa ne revenim, în loc sa ne răzbunam mai bine sa ne iertam, în loc sa ne înjuram mai bine sa ne binecuvântam, în loc sa ne calomniem mai bine sa ne lăudăm, în loc sa comentam mai bine sa (re)acționam și, tot așa, multe altele, mai departe!…
Cu alte cuvinte, deci, sa înțelegem ca, vremurile (mai) sunt și după noi, după mintea, inima, cugetul și sufletul nostru, al fiecăruia dintre noi!…
Va să zică, dacă le dorim a fi altfel, întâi de toate, sa fim noi, altfel!…
Doamne Dumnezeule – Stăpânul Cerului și al Pământului dar și al tuturor vremurilor, ajuta-ne noua sa ne întoarcem la vremea, purtarea, viețuirea și trăirea cea dintâi, cea bineplăcute, Ție și noua! Amin!…
Stelian Gombos / UZPR
