În anul 1884, un ziarist de origine italiană, Luigi Cazzavillan, care ajunsese în România în 1877, pentru a asigura ziarelor italieneşti corespondenţa de război, fondează „Universul” său, care va deveni un prea bine cunoscut cotidian românesc în perioada interbelică, sub direcţiunea ziaristului şi omului politic, Stelian Popescu. Ce anume ocupă efectiv „Universul” lui Cazzavillan aflăm din primele sale patru pagini – o machetă care se va repeta de-a lungul zilelor, săptămânilor, lunilor, anilor, deceniilor, dovedindu-se a fi o formulă câştigătoare, adică a câştigat atenţia unui public numeros.
Primul număr apare nu în ziua de „luni, 20 iuliŭ”, cum citim în frontispiciu, ci în 20 august 1884, prin „eróre de compoziţie” – după notiţa dintr-o casetă de pe pagina a doua –, şi este publicat în „Tipografia Română-Italiană”, de pe Calea Dorobanţi, unde Luigi Cazzavillan activa intens în România sfârşitului de secol XIX.
Primul articol, titrează „Ce voim” pentru programul acestei noi publicaţii periodice româneşti: „Înainte de tóte, voim ca Universul să fiă un ḑiar popular, dar popular în adevĕratul şi cel mai larg înţeles al cuvântului, astfel ca să merite titlul de organ al opiniuneĭ publice. Pentru a ajunge la acest scop, scim că uneĭ foĭ ḑilnice iĭ se cer maĭ multe calităţĭ – între carĭ cea maĭ de căpetenie este negreşit aceea de a fi nepărtinitóre. Eĭ bine, declarăm o dată pentru totdéuna şi într’un mod solemn că, în ceea ce privesce nepărtinirea nóstră, ea va fi deplină, statornică, absolută”.
Tot pe prima pagină a primului număr al „Universului”, începem să citim cel de al doilea articol, „Francia şi China”, criticând o nejustificată bucurie a francezilor pentru bombardarea unui oraş din Vietnamul de Nord, unde se descrie „un adevărat joc de şah” care implica, pe lângă Franţa şi China, şi Marea Britanie, Rusia, Germania şi Statele Unite ale Americii. Articolul se încheie pe a doua pagină, urmându-i o corespondenţă din 17 august, de la Baziaş, cu titlul „Regele Carol la Belgrad”, de unde aflăm despre trecerea regelui spre Belgrad, călătorind pe vaporul „Ştefan cel Mare”, pe lângă „insula Adakale”, unde „fâlfâiaŭ pe fort drapelurile austro-ungare”. Apoi „Focul din Galaţi” descrie două incendii din oraş, în aceeaşi zi, iar „Din Capitală” aflăm, printre altele, despre o sărbătoare a societăţii „Gutenberg” a tipografilor din România, ţinută în sala Ateneului, „din causa timpului urît”, şi tot aici găsim clarificări pentru o fraudă de la fabrica de bere Oppler.
Partea literară din „Universul” lui Cazzavilan
Chiar dacă un bine-informat cotidian de informare generală, „Universul” lui Cazzavilan a dat cititorilor săi, încă de la început, ocazia să afle ştiri de actualitate, din ţară şi din lume, dar şi ceva mai mult de atât: acces la literatura universală.
De obicei în josul paginilor 2 şi 3, „Foiţa Universuluĭ” este rubrica populată cu literatura universală, de-a lungul întregii sale apariţii. Primul număr începe cu romanul lui Émile-Jules Richebourg, „Mietta. Dramele vieţeĭ”, care se întinde pe toate numerele ziarului din anul 1884, continuându-se până în toamna anului următor publicarea în foileton a acestui roman.
A doua rubrică „Foiţa Universuluĭ”, pe pagina a patra, propune „Poliţia secretă prusiană”, pentru peste optzeci de numere de cotidian, până în 2 decembrie 1884, iar romanul poate fi citit în Biblioteca Academiei Române, în mai multe ediţii ale acestei istorii contemporane primelor apariţii ale „Universului” lui Cazzavilan. Imediat după „Poliţia secretă prusiană”, din 3 decembrie 1884, urmează titlul anonim „Călugăriţele celebre saŭ Crime şi amoruri”, pe care Cazzavillan îl anunţase încă din 25 noiembrie, pentru a ţine trează curiozitatea cititorilor săi. De data aceasta, alesese un roman de aventuri italieneşti.
Din 7 noiembrie 1884, fiecare număr poartă o triadă de „foiţe”, adăugându-se în paralel cu „Mietta” şi „Poliţia secretă prusiană”, încă un text literar, cu titlu „Fiul pescarului”, al scriitorului italian Leopoldo Mariani. Multe alte titluri din literatura universală a secolului al XIX-lea citim în foiţele „Universului” lui Cazzavilan, fiind traduceri din franceză, italiană sau spaniolă. De exemplu, „Bucătarul regelui”, semnat de romancierul spaniol Manuel Fernández y Gonzáles, în continuarea căruia citim titlul „Nr. 13 saŭ Marlot”, semnat de René de Pont-Jet.
În anii următori, până la final de secol XIX, sunt propuse mai multe texte semnate de Émile-Jules Richebourg, printre care „Îngropată de vie”, „Copilul mahalalei” şi „Femeia cernită”, mai citim „Romanul unei crime”, de Edmond Tarbé, apoi „Dracul saŭ Martino Gil”, de Manuel Fernández y Gonzáles, şi titlurile „Răzbunare sângeroasă”, „Crimele în drum de fier” şi „Un duel cu sila saŭ O căsătorie de porunceală”, de Xavier de Montepin. Sub semnătura lui Jules Mary, „Universul” propune „Roman contemporan”, „Ucigaşa”, „Locaşul spaimei” şi „Duşmănia dintre două mame”. Titlul „Banditul în haine negre sau Precupeţul de dragoste”, de Charles Mérouvel, se întinde, în foileton, pe vreo trei ani, din 1894 până în 1896. Pe final de secol XIX, ne sunt propuse câteva romane italieneşti semnate de Carolina Invernizio: „Sărutarea unei moarte”, „Rai şi Iad”, „Mutilatul”, „Diavolul pe pământ” şi „Amoruri blestemate”.
Paginile cotidianului sunt însufleţite de textele de literatură străină tradusă special pentru cititorii „Universului” – de cele mai multe ori, traducătorul rămânând anonim –, dar nu putem să nu observăm, răsfoind „Universul”, ilustraţiile aşezate vizibil, central, pe prima pagină, în fiecare număr al ziarului.
Ilustraţile „Universului”, din primul său an de apariţie
Dincolo de bogata ilustraţie din frontispiciu, pe care o păstrează până la numărul 63, din 2 noiembrie 1884 – de când se desenează, pentru ceva vreme, un titlu scris clar şi grav, în tuşe groase şi drepte –, Luigi Cazzavillan alege, pentru prima pagină a numerelor din primul an al „Universului” său, câte o imagine mare, poziţionată central pe pagină, însoţită de un titlu scurt, dar şi de trimitere la textul articolului cu titlul „Ilustraţia nóstră”, de pe pagina a treia. Au fost propuse în total 108 ilustraţii, pentru cele 108 numere apărute între 20 august şi 31 decembrie 1884. În general, textele descriu ilustraţia cât mai detaliat, aproape poetic, de obicei fără informaţii legate de provenienţa imaginii, autorul rămânând adesea anonim.
Multe dintre ilustraţii sunt atribuite vreunui pictor italian, chiar dacă nenumit, cum sunt „Duoĭ copiĭ la fêntână” [nr. 31], „Vara la Neapole” [nr. 33], sau „Întoarcere de la pescuit” [nr. 34]. Roma, oraşul de suflet al proprietarului „Universului” bucureştean, este vizată de mai multe ori, prin reproducerea unor monumente şi edificii reprezentative: „Columna Traiană” [nr. 10], „Basilica St. Giovani in Laterano, la Roma” [nr. 37], „Panteonul luĭ Agrippa la Roma” [nr. 41] şi „Amfiteatrul Flaviŭ saŭ Coloseul din Roma” [nr. 51]. Şi monumente mai contemporane îşi găsesc loc pe prima pagină a „Universului”, de exemplu „Castelul Peleş, reşedinţa regală din Sinaia” [nr. 12] sau „Monumentul luĭ L. Gambetta” [nr. 55].
Dintre cele peste o sută de numere ale cotidianului „Universul” din anul 1884, jumătate au ilustrat două mari tipuri de portrete, locuitori din diverse colţuri ale lumii şi personalităţi politice şi militare, româneşti şi străine.
Locuitori din diverse colţuri ale lumii ilustraţi pe prima pagină a „Universului” sunt o „Odaliscă” [nr. 8], „O frumuseţe orientală” [nr. 38], un „Tip de femeiă Bulgară” [nr. 17], „O Româncă” [nr. 19], o „Ţigancă din România” [nr. 49], o „Fată din Muntenegru” [nr. 75], „Un flăcău din Muntenegru” [nr. 104], „Evreul rătăcitor” [nr. 21], „Ceremoniĭ religióse la evreĭ” [nr. 57], , „Femeia Pompeiană” [nr. 23], „Amazoanele din Dahomey” [nr. 28], „Africana” [nr. 6]; „Tipuri din insula Java” [nr. 29], „Căsătoria în Araucania” [nr. 35], „Cuirasierĭ Sudanesĭ din tribul luĭ Beni-Amêr” [nr. 39], „Africani din tribul Beni-Ghiula-Şeri” [nr. 56], „O sclavă din Maroc” [nr. 83], „Femeia Golo” [nr. 79 şi nr. 105].
„Galeria Parlamentară”, în ultima lună a anului, pre-electorală, se prezintă personalităţi politice româneşti, cu texte biografice edificatoare pentru alegători: „Principele D. Gr. Ghica, preşedintele Senatuluĭ” [nr. 88], „General D. Lecca, preşed. Camereĭ” [nr. 89], „I. C. Brătianu, preşed. Consil. de Miniştri” [nr. 90], „G. Chiţu, Ministru scólelor” [nr. 91], „George Lecca, ministru de finanţe” [nr. 92], „Dimitrie Sturdza” [nr. 94], „Titu Maiorescu” [nr. 96], „Eugenie Stătescu” [nr. 97], „Mihail Cogălnicénu” [nr. 98] şi „General Fălcoianu” [nr. 100].
În numărul 67 al „Universului”, fără vreo ilustraţie pe prima pagină, dar cu ilustraţie pe jumătate din pagina a doua, continuată pe jumătate din pagina a treia, o femeie simbolizând România, ţine în mână o foaie pe care scrie „10 maiŭ 1877”, şi are, de o parte şi de alta, două medalioane cu portretele Reginei Carmen Sylva, în stânga, şi al Regelui Carol I, în dreapta, compoziţia fiind semnată REIS, şi intitulată „România independentă”.
Dintre conducătorii de popoare, state sau naţiuni, sunt prezentaţi cititorilor „Universului”, regele Theodorso al Abisieniei [nr. 5], regele Munza [nr. 18], Principele Carol Anton şi Pricipesa Iosefina de Hohenzolern [nr. 50], regele Victor Emanuel II [nr. 53], regele Abisiniei [nr. 62], Cleveland şi Blaine [nr. 64], contele Herbert de Bismarck [nr. 65], ducele Wilhelm de Braunschweig [nr. 69], ducele de Cumberland [nr. 70], guvernatorul Marocului [nr. 84], prinţesa Elisabeta Hessa-Darmstadt [nr. 85] şi Marele duce Sergiu al Rusiei [nr. 86].
Toate aceste detalii desprinse din paginile unui cotidian de la final de secol XIX ne încurajează să ne apropiem de „Universul” lui Cazzavillan, disponibil pentru consultare în depozitele Bibliotecii Academiei Române, la Bucureşti.
Maria Buturugă
(Revista UZP, nr. 31/2023)