DESPRE CINE ȘI DESPRE CE E VORBA
Dacă nu pun la socoteală „pionieratul” din copilărie și adolescență exersat pe apa Trotușului și pe dealul Goanța – Comănești, în capitole etnografice precum „casa din lemn”, „mori pe apă” și „culesul din natură”, atunci, pot spune că doar patruzeci de ani am mâncat pâine de pe urma țăranilor. Atât cât am fost muzeograf pe cartea de muncă. Am fondat Muzeul Național al Agriculturii, Slobozia, și am refăcut din temelie biserici în Bărăgan. Am călătorit mult, mi-am lipit Țara pe suflet și am lăudat-o la Congresele din străinătate : Stockholm,…