Colind la porțile timpului
Colind la porțile timpului de fiecare dată când mai trece un an, se întâmplă ceva ciudat,parcă pleacă cineva din noi, o iubire tăcută,despre care nici nu mai știam că există,iar sufletul ne rămâne ca o mansardă în golul inimii,în care bat ritmic secundele singurătății apoi, ne adunăm în camera decorată feeric(după ce ne-am lăsat disperările și resemnările la ușăca pe niște câini credincioși care nu ne părăsesc niciodată)să celebrăm anul pierdut și pe cel care vineîn culmea fericirii, cu râuri de șampanie, confettiși jerbe de iluzii care sparg întunericul…