NICHITA / poezie de Sorin Ivan
NICHITA Nichita, bătrâne, a trecut parcă o veşnicie de când ai plecat, dar când îţi citesc câte-un poem sau câte-un gând, simt că n-ai lipsit niciodată, că eşti pe aici, pe undeva, coborând grăbit, parcă plutind, pe Calea Victoriei, ori în apartamentul tău minuscul din Piaţa Amzei, care devenise un fel de Mecca a Poeziei, unde o placă de marmură spune acum ceva despre tine… vezi, un alt paradox, în lumea aceasta ciudată, plină de paradoxuri şi lucruri absurde: măsurând timpul în stilul nostru, al oamenilor, azi n-ai mai fi…