Tot ce contează
Bunicii mei au fost de-o bunătate rar întâlnită. Îmi amintesc că, atunci când au plecat din lumea noastră, oamenii din sat nu i-au apreciat pentru casa, grădina sau avuția lor, ci pentru marea lor bunătate. Una dintre bunicile mele, atunci când se supăra pe mine, avea obiceiul să-mi spună: „Otravă otrăvită!”, era cel mai rău cuvânt al ei pe care putea să-l rostească, pentru ca mai apoi să-și ceară imediat iertare cu alintul: „Musca mâcăi, muscă!”. Dar iată că aceste cuvinte n-au încercat niciodată să mă supere, ba, din contra,…