ITHACA 546 A LUPOEZINII, Günter Kunert, Germania
A LUPOEZIMII Asemeni feței tale, ce-n camera obscură, Neclară și străină de-abia se deslușește Stă atârnată luna pe bolta de tăciune. O văd scăldată-n dalbă lumină sclipitoare Disc șlefuit cu trudă dintr-un metalic ciob Ce-n după-amiezi albastre pe cer ni se arată Pălind epuizată, schimbându-se ades, De parcă un zburdalnic copil ar fi pictat-o, Amestecând vopsele diluate negijent Și totuși încărcate de frăgezimi duioase. Günter Kunert, Germania, 1933 Din: “Erinnerung an einen Planeten“ (*Amintiri de pe o planetă), Ed. Hanser