Cerul din fântâni
Se intâmpla aşa: întrucât cerul se învechea până seara, oamenii scoteau dimineaţa un cer nou din pământ. Acesta şi era rostul fântânilor, îndeosebi al celor cu cumpănă, ciuturile agăţate de lanţuri s-aducă la suprafaţă cerul cel nou. De urcat, urca singur unde îi era locul. Într-o ciutură separată se afla soarele. Gata răsărit. Câteodată se întâmpla ca noi, copiii, care ne potoleam setea direct din ciutură, să bem soare în loc de apă. Nori nu prea apucam din cauza părinţilor noştri. Îi sorbeau ei pe toţi, după care îi vedeai…