Lui Rică
În copilărie, la Cărăpcești, țigănușul Rică (zis și ,,fără frică”) mi-a fost cel mai bun prieten.Brunet, cu părul ondulat de mureau fetele de invidie, mai ales că ochii negri plini mereu de căldură îi sporeau farmecul, el era gazda tuturor năzdrăvanilor și nazdrăvăniilor din mahala. Isteț foc, la agerimea fizică adăugând mereu sclipiri de inteligență, el iniția cele mai inimaginabile jocuri, încât oricât ar fi fost zilele de lungi nu apucam să ne plictisim niciodată. Apoi, tot Rică ne împrietenea, temporar dar profund, cu puradeii corturarilor care își așezau uneori…