Andrei
Într-una din zilele verii în care am început să cred că a face cărți este ca o permanentă primăvară în viața omului, în viața mea a apărut un purtător de mustață impunătoare, în umbra căreia se răsfăța mai mereu o țigară. Negrul ochilor desfășura către interlocutor o rază de lumină încurajatoare, o lumină menită parcă să sublinieze rotunjimea rostirii cuvintelor, cuvinte ce se rostuiau într-o dicție actoricească și într-o dulceață specifică graiului moldovenesc. Parcă-i actor îmi zisesem, și aveam să aflu că chiar actor era, și nu oriunde, ci la…