A apărut din negura unor vremuri atât de îndepărtate, încât nu-mi venea să cred că e el. În afară de bătrânul meu prieten tânăr Ghiță Covașă, responsabil cu semețirea brazilor în ținuturile Brodinei, nu mă mai întâlnisem demult cu un alt coleg de școală militară. Iar el a venit așa, după vreo 40 de ani, la începutul lui 2015, într-o după amiază, de parcă nu ne-am fi văzut de dimineață. Avea cu el o listă cu numele noastre, ale promoției 1974 de ofițeri cu verde la caschete, ce-i drept o listă cu multe tăieturi operate în urma unor vizite pământene ale ăleia cu coasa, o listă pe care cred că o poartă mereu la el pentru a face corecturile necesare, căci este cu evidența la zi, ca să spun așa. De la el mai aflu și eu câte ceva despre foștii colegi, care pe unde mai e, cu el ne ambiționăm să punem de-o revedere, măcar după 44 de ani, care-o mai vrea, care-o mai putea.
Când l-am revăzut după atâta timp, acum vreo 3 ani, 3 ani și ceva, după cum am început să deșir ghemul acesta, nu mi-a venit să cred. Era aproape neschimbat, doar se mai împlinise puțin la trup și, abia observabil, îi trecuse Cronos prin păr și-i luase, pentru amintire desigur, un fir de ici, unul de colo, doar așa e Cronos, lucrează neobosit, ia dintr-o parte și pune cine știe unde, că și lui parcă i-a adus vreo două mici adâncituri pe șesul frunții, cărate din depozitul său nesfârșit de riduri. În rest, același om bonom și săritor, gata oricând să se facă util.
De atunci, de când ne-am reîntâlnit, ne vedem des și în nenumărate rânduri mi-a fost de folos și îmi este în continuare util, ca un om bun la toate. Ba așezăm ceva împreună, fiindcă atunci când vrem mereu mai avem de așezat una-alta, ba merge să rezolve câte ceva ce eu n-am apucat să duc la bun sfârșit, pe nu mai știu unde. Atât de săritor și dornic de făcut bune este, încât cred că ar fi în stare să-și supere propriul destin, numai să nu deranjeze pe nimeni. Zilele trecute m-a vizitat, mai eram cu niște prieteni, până nu ne-a scos pe toți la o bere nu s-a lăsat, ne-a convins simplu de tot, tocmai a fost ziua mea de naștere ieri, a spus zâmbind. Am să scriu despre asta, m-am lăudat, nu poți, mi-a replicat, nu poți fiindcă ai mult de citit, a adăugat hâtru văzând că îl privesc nedumerit. Da, ai dreptate dragă Fane Ionescu, prieten bun la toate, să-ți dea Dumnezeu sănătate, am mult de citit. Pe tine te rog să ții evidența la zi a faptelor bune și să citim împreună, mulți ani, lista neschimbată cu numele promoției 1974 de ofițeri grăniceri.
Firiță Carp / UZPR
