„Doamne, fă din umilință pod de aur / pod înalt!” (Radu Gyr)
Unde două binecuvântate de Dumnezeu județe, Mureș și Bistrița-Năsăud, își strâng mâinile, întru armonizarea liniei lor de graniță, o cruce din marmură albă ne oprește din drum. Simbolul întâlnirii geografiilor celor două județe rămâne Popasul Izvorul. Este întregit, acum, de crucea albă din pădurea de fagi pe care călătorul o descoperă mergând dinspre Reghin spre Teaca; reverberând o înfrigurată istorie.
S-a descoperit în arhiva fostei Securități o declarație a maiorului de miliție Eugen Alimănescu dată fostului ministru de Interne Teohari Georgescu. Din acest document aflăm că în anul 1950, 13 deținuți, luptători împotriva comunismului, au fost scoși din penitenciarele unde erau încarcerați, Gherla, Aiud, Sibiu, Pitești, și aduși la Penitenciarul Tribunalului din Cluj pentru cercetări, 7 în ziua de 2 aprilie 1950 și 6 în 5 aprilie 1950. Sunt date ce pot fi verificate în Arhiva CNSAS, fond penal, dosar 000246, vol.15. Este, mai departe, înfiorătoare declarația lui Alimănescu: „Am împușcat o parte (5) la marginea orașului Bistrița în pădure. Ceilalți 8 nu i-am mai împușcat, ci i-am strangulat cu sfori în pădurea dintre Teaca și Reghin la circa 6 Km de Teaca.”
Cei 13 au fost anchetați, torturați, condamnați la ani grei de închisoare, apoi scoși din pușcării și uciși, deși nu li s-a pronunțat condamnarea la moarte. Aveau vârste de 20, 30, 40 de ani. Nu s-au descoperit nici până azi osemintele lor. Le este scris numele pe crucea albă din pădurea de fagi, înveșnicindu-le numele: Angheluță Mihai, Bedeleanu Ioan, Dalea Emil, Florinc Mihai, Maxim Alexandru, Mărgineanu Petru, Moldovan Simion, Nițescu Nicolae, Olteanu Emil, Picoș Florian, Pop Alexandra, Robu Ioan, Vandor Victor.
Au avut (precum scria Petre Țuțea despre Sfinții închisorilor) forța de coeziune a pietrei. Astfel, numele lor nu se destramă, dimpotrivă, se unesc în sfințenia veșniciei.
