La vârsta când alte gimnaste abandonează performanţa (ritmica nu e un sport al longevităţii), Andreea VERDEŞ (n.18 octombrie 2000) are entuziasmul şi puterea începutului. 2024 a fost un an bun pentru studenta ieşeană, care a redevenit campioana naţională la individual compus, după ce o mai făcuse în 2020. Sportiva antrenată de soţii Cătălina şi Constantin Radu, la clubul Corrado, e fata studioasă care împacă amfiteatrul şi covorul competiţiei cu aceeaşi graţie incoruptibilă în faţa anilor. Un exemplu care trebuie urmat…ritmic, de oricare sportiv!
– Felicitări, Andreea! Medaliile iar au pus ochii pe tine…
– Desigur, aceste Campionate Naţionale au fost un succes personal. Îmi doream de ceva timp, sa obțin din nou titlul de Campioană Națională la Individual compus. Ultimul titlu l-am obținut acum 4 ani. DeșI, din 2020 până acum, am mai obținut titlul național în probele pe obiecte, nici unul nu se compară cu acesta de la indivdual compus. Practic, este cel mai important. Nu a fost un drum ușor până aici. Tot sezonul a fost, de altfel, foarte dificil. Mi-am intrat foarte greu în formă, din cauza unor accidentări care au avut loc la sfârșitul anului trecut, iar la jumătatea sezonului am avut nevoie de o pauză pentru a mă recupera și pentru a finaliza Masterul din cadrul Facultății de Educație Fizică si Sport. Acest Campionat Național a avut loc după alte două concursuri la care am participat. Nu este ușor sa susții competiții una după alta, iar după Campionatele Balcanice din Muntenegru, oboseala a început să se simtă. După succesul de la Budva, unde am obținut titlul de Vicecampioană Balcanică, o medalie de aur, două de argint și una de bronz, în finalele pe obiecte, nu am avut timp de recuperare și am concurat direct la Campionatele Naţionale. Am realizat execuții foarte bune și am reușit să devin Campioană Națională la Individual Compus, minge și măciuci și Vicecampioană la cerc și panglică. Ultima competiție din an a fost Cupa României, imediat, la o zi după Campionatul National, unde au participat doar primele şase gimnaste calificate în cadrul Naționalelor la individual compus. După un concurs cu toate cele patru obiecte, într-o singură zi, am reușit sa-mi mențin prima poziție și astfel, la aproape 24 de ani, am devenit din nou Campioană a României. Sunt fericita și împlinită în urma acestor rezultate. Am muncit foarte mult ca să ajung în cea mai bună formă. Munca mea și a antrenorilor mei, Radu Cătălina și Radu Constantin, a dat roade, iar împreună am reușit sa ne îndeplinim obiectivele.
– Dacă e să faci o comparaţie cu ediţiile anterioare, cum ţi s-au părut aceste Naţionale? Se simte un progres general, din mijlocul competiţiei?
– A fost o competiție cu suișuri și coborâșuri, dar cel mai important, o competiție cu un arbitraj obiectiv, fapt care ne-a ținut, atât pe noi, gimnastele, cât și pe spectatori, cu sufletul la gură. Nivelul sportivelor din ţară a crescut de la an la altul, lucru care mă bucură, pentru că această competiție devine mai interesantă atunci când ai adversari puternici. Cupa României a fost pentru mine ultimul concurs din an, care m-a făcut să mă autodepășesc și care mi-a arătat că orice șansă trebuie jucată până la capăt. Mă poziționam pe locul doi după primele trei obiecte, iar panglica era obiectul care definitiva clasamentul. Mi-am spus atunci un singur lucru:
„Dacă nu risc, nu câștig!”. Panglica a fost mereu obiectul care mi-a creat probleme în timpul competițiilor și, practic, obiectul la care obţineam cel mai mic punctaj. Am reușit să mă adun și să execut un exercițiu cum nu am făcut niciodată. Am realizat cea mai bună panglică a mea, din tot sezonul, iar acest lucru mi-a adus medalia de aur. Lacrimile adunate la finalul competiției îmi vor rămâne mereu în amintire, în inimă, pentru că au fost lacrimi de bucurie, care au încheiat un an dificil.
– La 24 de ani, cum vezi viitorul?
– Activitatea mea sportivă nu se încheie aici. Urmează să lucrăm după noul cod de punctaj, să realizăm elemente și exerciții noi. Urmează o perioadă pe care o îndrăgesc foarte mult. Pentru mine, e cea mai frumoasă perioadă a unui an. Încercăm lucruri noi, alegem muzica noilor exerciţii și gândim noile costume. Creăm o poveste pe care ne străduim să o aducem la cea mai bună interpretare. Anul 2025 va fi unul interesant, datorită schimbării regulilor codului de punctaj.
– Ştiu că ai dat mereu atenţie şi pregătirii şcolare. Nu e greu să menţii echilibrul cu viaţa de sportiv de înaltă performanţă?
– Anul acesta am susținut examenul de disertație și am finalizat Masterul din cadrul Facultăţii de Educație Fizică si Sport din Iași. Am luat hotărârea de a mă înscrie la un nou Master, tot în cadrul Facultății de Educație Fizică si Sport din Iași și, astfel, din luna octombrie, am devenit din nou studentă. Tot anul acesta, am finalizat primul an de studii la Şcoala de Antrenori Ioan Kunst Ghermanescu, din București iar în luna iunie, anul viitor, după finalizarea studiilor, urmează sa obțin carnetul de antrenor cu specializarea în gimnastica ritmică. Recunosc că îmi este dificil să îmbin studiile cu sportul de înaltă performanţă. Mă aflu de multe ori în situații limită, datorită examenelor care se suprapun cu cele mai importante competiții, dar am învățat să îmi fac un program bine stabilit, în care îmi împart timpul, în aşa fel încât sa pot finaliza cu bine, atât studiile, cât și programul de antrenament. Am înțeles că nu reușești pe plan profesional, dacă te axezi doar pe realizarea performanţelor în sport. Deși pe primul loc au fost mereu antrenamentele și competițiile, timpul liber mi l-am petrecut studiind pentru examene. Aşa am reușit să îmbin utilul cu plăcutul și să obțin rezultate bune și pe partea școlară. Pot spune că am avut un control deplin al echilibrului, nu am neglijat niciun taler al balanţei.
– Sunt cluburi de ritmică, în ţară, care se confruntă cu mari probleme. Sportivele sunt lăsate de izbelişte, deşi succesele lor ar trebui să bucure întreaga comunitate. Stă altfel situaţia în Dulcele Târg al Ieşilor?
– La Iaşi, rolul performanţei e cunoscut. Nu trece neobservat. Doresc să le mulțumesc antrenorilor mei, care au continuat mereu sa creada în mine și sa ma sprijine necondiționat. Nimic nu ar fi fost la fel fără eforturile dumnealor. De asemenea, sunt recunoscătoare Federaţiei Române de Gimnastică Ritmică, Primăriei Municipiului Iași, Universității Al. I. Cuza din Iași și organizației Ajut eu pentru susținerea oferită în tot parcursul meu în drumul spre performanţă.
Leonard POPA/ UZPR Bacău