Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește, în 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, cea care este considerată patroana Moldovei. S-a născut la Epivata, în Tracia (sudul Dunării), în anul 1025, într-o familie bogată. A fost educată, atât de mamă, cât și de bunică, într-un evavlios spirit creștinesc, la fel ca și fratele ei, Eftimie, care a ajuns episcop în Maditos. Parascheva s-a remarcat printr-o puternică credință și o mare dărnicie, dându-și hainele săracilor, la vârsta de 12 ani. Drept „răsplată”, tatăl ei a obligat-o , mai întâi, să doarmă cu robii și, apoi, la 18 ani, să se mărite cu un băiat bogat din Constantinopol. După ce tânăra Parascheva a refuzat această căsătorie, tatăl său a murit de supărare, iar mama sa a împărțit averea robilor.
Studiind filozofia și viețile sfinților, Parascheva a intrat în Mănăstirea Maicii Domnului din Heraclia Pontului, iar după cinci ani a ajuns la: Ierusalim, Bethleem, Golgota și pustiul Iordanului. Acolo a avut o viață deosebit de aspră, trăită în rugăciuni și post, mai ales vinerea (post negru), întrucât era ziua răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos. Ca atare, a fost supranumită Sfânta Vineri! Hotărându-se să se întoarcă în Epivata (sfătuită de un înger în vis), a murit în 14 octombrie 1050, chiar pe corabia pe care se îmbarcase. A fost îngropată precum o necunoscută, pentru că n-a spus nimănui cine este și de unde vine.
Totuși, conform tradiției, la înmormântarea unui marinar, trupul ei a fost găsit nealterat și frumos mirositor. De atunci, trupul și moaștele Paraschevei au fost purtate în diferite locuri. Astfel, după ce a stat și în Epivata, trupul acesteia a fost dus în Biserica „Sfinții Apostoli” din Constantinopol. Iar în anul 1235, Ioan Assan al II-lea (țarul Bulgariei) a cerut moaștele împăratului Bizanțului (Ioan al III-lea Ducas Vatațis), așezându-le la Târnovo. După ce Baiazid Ildârâm a distrus Târnovo, moaștele Paraschevei au fost cumpărate de către Mircea cel Bătrân, Domnitor al Țării Românești. În urma dezastrului bătăliei de la Nicopole din anul 1396, sultanul a trimis moaștele în dar Anghelinei, soția cneazului Serbiei. După ce Belgradul a fost distrus în anul 1521, sultanul Suleiman al II-lea a trimis moaștele la Istanbul. Apoi, dând 300 de pungi cu aur sultanului Murad al IV-lea, Vasile Lupu – Domnul Moldovei și Mitropolitul Varlaam au reușit să aducă Sfintele Moaște, în anul 1641, la Iași, așezându-le în Biserica „Trei Ierarhi”, ctitoria lui Vasile Lupu. În timpul reamenajării bisericii în anul 1884, moaștele au fost puse în paraclisul din apropiere. În anul 1888 acesta a luat foc de la o lumânare, dar moaștele au rămas intacte, chiar dacă racla de argint s-a topit! De aceea, în anul 1889, moaștete au fost duse la Catedrala Metropolitană din Iași.
Cuvioasa Parascheva a fost canonizată, la 14 octombrie 1955, în Catedrala Metropolitană din Iași, iar credincioșii creștini de pretutindeni o cinstesc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an, chemând-o în rugăciune, în orice clipă de cumpănă, cerându-i ocrotire și ajutor. Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva a apărut, la Iași (anul 1643), în „Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”.
Catedrala Meropolitană din Iași este un sanctuar de spiritualitate ortodoxă și operă de artă monumentală, devenind un simbol al pelerinajului pentru credincioșii ortodocși din România și din țări ortodoxe, precum Grecia, Bulgaria și Serbia, unde moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost venerate în secolele XII-XVI, până la aducerea lor la Iași, în 13 iunie 1641. Această catedrală este biserica cea mai vizitată de pelerini, care vin să se închine la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, începând cu anul 1889. Iar Sfânta Cuvioasă Parascheva este un simbol al frăției ortodoxe, aducând nădejdea biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din lume, prin iubirea smerită și atotputernică a Domnului Iisus Hristos, Cel care adună și iubește toți oamenii.
Catedrala Metropolitană din Iași a fost sfințită la 23 aprilie 1887, când familia regelui Carol I al României a înzestrat-o cu: vitralii executate la München, sfeșnice, policandre, candele de argint, odoare și veșminte prețioase. Tabloul votiv și tronurile regale pot fi văzute și astăzi. Racla actuală cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva este o operă artistică de preț, făcută din argint masiv la începutul secolului al XX-lea. Iar toate acestea au fost văzute și de către mine, împreună cu soția mea, în timpul unei ample excursii turistice din luna iulie 2019, prin frumoasele județe ale României, pe traseul: Sălaj, Cluj, Alba, Hunedoara, Gorj, Vâlcea, Olt, Argeș, Brașov, Covasna, Bacău, Iași, Botoșani, Suceava, Bistrita, Maramureș, Satu Mare, Sălaj.
La mulți ani binecuvântați cu sănătate tuturor celor care poartă nume derivate de la Parascheva, precum: Paraschiva, Paraschiv, Pachita, Paraschita, Parastita, Parasca, Chiva, Chivuța, Vuța, Chivu, Petcu!
prof. Marin Ștefan / UZPR
publicist, Șimleu Silvaniei
