Tradiția slovei scrise la Mehadia este una foarte veche. Primul mânuitor al condeiului, aici la Mehadia, a fost Nicolae Stoica de Hațeg, cunoscutul istoric-cronicar, autor al Cronicii Mehadiei și a Băilor Herculane și a Cronicii Banatului.
,,Cronica Mehadiei” a fost scrisă de către Nicolae Stoica de Hațeg în anul 1829, fiind însă publicată mult mai târziu, după moartea autorului. Traducerea ei din limba germană, limbă în care a fost scrisă inițial de către cronicar, aparține istoricului Costin Feneșan, fiind publicată, într-o primă ediție, în anul 1984, la editura Facla din Timișoara. După Nicolae Stoica de Hațeg, la Mehadia nu au mai existat foarte curând astfel de preocupări, până în anul 1933 (aprilie), când la Mehadia se tipărește o primă publicație, cu apariție periodică, ce poartă titlul Grănicerul, se pare una dintre cele dintâi tipărituri în gen publicistic din mediul rural al Banatului de Munte. Recomandându-se pe frontispiciul său ca ,,Organ pentru apărarea tuturor intereselor locale”, publicația își propune ,,să ridice nivelul cultural al acestei regiuni mândre din granița bănățeană” (Ioan Margetich).
Gazeta are ca director și proprietar pe Ioan Margetich – tatăl scriitorului Nicolae Margetich (Nicolae Mărgeanu – pseudonimul literar) din Mehadia. Cu o trudă imensă personală, Ioan Margetich fiind în același timp editor și tipograf, publicația apare neîntrerupt până în iulie 1936, pentru ca apoi, după o întrerupere de un an și două luni, să reapară la Timișoara, din anul 1937 (12 septembrie). De această dată apariția ei devine una sporadică, nereușind să producă decât câteva numere, datorită perioadei dificile din punct de vedere politic și economic, fiind cea premergătoare izbucnirii războiului.
Cunoscută și apreciată în întreg Banatul, publicația Grănicerul constituie unul dintre produsele superbei emulații socioculturale ce a cuprins întreaga societate românească aflată într-un plin avânt al dezvoltării în anii interbelici, frânată din păcate de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, și apoi deturnată de instalarea regimului comunist.
Remarcabil este faptul că publicația Grănicerul făcea parte dintre foarte puținele publicații care funcționau în mediul rural în acea vreme. Aceasta a adus Mehadiei un binemeritat prestigiu și o anume reputație de centru cultural. Implicarea activă a gazetei în viața economică și culturală a comunității, a asigurat în același timp dinamica și evoluția ei, Ioan Margetich, directorul revistei fiind și unul dintre cei mai importanți membrii ai acesteia. Implicarea lui în viața culturală cât și în cea economică (Ioan Margetich a fost un activ producător și negustor al Mehadiei), îl legitimează ca unul dintre stâlpii comunității, fiind în același timp și un motor al dezvoltării ei.
În paginile publicației, cititorii vor descoperi acea parte din trecutul Mehadiei, dar și a localităților dimprejur, care a contribuit prin potențialul său uman la prosperitatea valorilor socioculturale indispensabile unei evoluții firești a societății. De asemenea, vor surprinde atmosfera acelor timpuri, cu bunele și mai puțin bunele ei laturi. Poate surprinzător, vor constata că multe dintre aspectele ei nu sunt chiar atât de diferite față de cele ce le trăim azi, așa cum ne-am aștepta având în vedere scurgerea a aproape o sută de ani de la producerea și evocarea lor.
Deschizând această prezentare cu amintirea cronicarului Nicolae Stoica de Hațeg, ca pionier al slovei scrise, voi încheia cu observația că și GRĂNICERUL poate fi considerat o cronică. Chiar dacă cronologia sa este mai puțin cuprinzătoare, ea conturează și face cunoscută prin articolele sale, cititorilor de azi, ambianța acelor vremuri. Pe lângă trezirea unor eventuale nostalgii, cititorii vor beneficia de cunoașterea unui episod al trecutului acestei comunități, elementele sale sociale putând fi considerate reprezentative tuturor comunităților rurale din acele vremuri.
În calitate de jurnalist, recunoscând și apreciind valoarea acestui timpuriu demers ziaristic, am considerat necesar ca această publicație să fie scoasă la lumină și făcută cunoscută tuturor. În acest sens, am apelat la bunăvoința descendenților familiei Margetich, pentru a-mi pune la dispoziție întreaga colecție. Recurgând la noile tehnologii care mi-au permis copierea publicației și editarea ei în format electronic, am construit o pagină electronică pe internet pe care am postat în formatul PDF întreaga colecție a publicației. Mulțumim și pe această cale doamnei Eugenia Margetich, fiului și fiicei domniei sale, George, respectiv Ada, pentru consimțământul lor de a o prezenta public!
Constantin Vlaicu
redactor șef adjunct al publicației ,,Cronica Mehadiei”, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Caraș Severin
(uzprcarasseverin.org)
