Asigurarea aprovizionării cu apă a lumii devine rapid una dintre cele mai critice provocări ale timpului nostru. Cercetările recente efectuate la Universitatea din Stockholm au dezvăluit o nouă abordare pentru cuantificarea riscului global al deficitului de apă, dezvăluind că situația poate fi mult mai precară decât se credea anterior.
Acest studiu citat de innovationnewsnetwork.com introduce o perspectivă nouă, care ia în considerare condițiile de mediu și guvernanța regiunilor în care sunt produse ploi, oferind o înțelegere mai profundă a riscurilor la adresa securității globale a apei.
Fernando Jaramillo, profesor asociat în geografie fizică la Universitatea din Stockholm și unul dintre cei mai importanți cercetători ai studiului, subliniază că alimentarea cu apă nu începe doar cu ploaia care cade pe pământ. În schimb, începe mult mai devreme, cu umiditatea care se evaporă de pe suprafețele terestre sau oceanice, călătorind prin atmosferă înainte de a cădea în cele din urmă sub formă de ploaie. Această sursă de umiditate „în amonte” a fost adesea trecută cu vederea în evaluările tradiționale privind disponibilitatea apei, dar joacă un rol crucial în înțelegerea riscurilor globale de deficit de apă.
Cercetarea lui Jaramillo subliniază importanța luării în considerare și a perspectivei vântului – în special, zonele în care apa evaporată este transportată înainte de a precipita sub formă de ploaie. Aceste zone, cunoscute sub denumirea de „vazoane de precipitații”, se pot întinde pe mari porțiuni ale suprafeței Pământului și sunt esențiale pentru înțelegerea imaginii complete a disponibilității apei.
Studiul a analizat 379 de bazine hidrologice din întreaga lume și a constatat că riscurile la adresa securității apei cresc semnificativ atunci când sunt luate în considerare originile apei în amonte. José Posada, autorul principal al studiului și fost doctorand la Universitatea din Stockholm, a remarcat că, cu această nouă abordare, aproximativ 32.900 km³ de nevoi de apă la nivel global se confruntă cu un risc foarte mare – o creștere de aproape 50% în comparație cu evaluările tradiționale concentrate în amonte.
Țări precum Niger, care se bazează în mare măsură pe umiditatea din țările vecine, sunt deosebit de vulnerabile la aceste schimbări.
Concluziile acestui studiu subliniază necesitatea adoptării unei perspective în sens invers în guvernarea apei și a cooperării internaționale. „Subliniem necesitatea cooperării internaționale pentru a gestiona eficient sursele de umiditate din amonte”, subliniază Jaramillo. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com
