Doamna cu coasa ne-a mai luat un dureros tribut: pe eminentul jurist și profesor universitar Corneliu Bîrsan. Magistru admirat și respectat al atâtor generații al cărui crez de viață a fost și a rămas cel pe care, după cum povestește juristul și eseistul Marian Nazat, avea să îl mărturisească în fața confraților și a studenților cu prilejul împlinirii nobilei vârste de 80 de ani: „Fără drept nu există viață socială și nici societate organizată’’.
Crez pe care profesorul Corneliu Bîrsan s-a străduit și a reușit să îl transmită numeroaselor generații de viitori juriști și care dă substanță și trăinicie lucrărilor cu care a îmbogățit patrimoniul științelor dreptului. Drept recunoaștere a meritelor sale, în anul 2014, lui Corneliu Bârsan i s-a conferit titlul de profesor emerit, iar în anul 2017 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. După cum, în temeiul acestor calități de excepție, în perioada 1998-2013, domnia sa a fost judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar între anii 1992-2005 a fost membru al Curții de Arbitraj de la Haga. Calități pe care le-a onorat cu succes, aducând, astfel, o importantă contribuție la afirmarea și la consolidarea prestigiului justiției române în Europa și în lumea zilelor noastre.
Din păcate, nu toți decidenții destinelor României post-decembriste au considerat că, pentru a-și pune în act proiectele lor de guvernare, au nevoie de o personalitate de anvergura și de autoritatea profesorului Corneliu Bîrsan. Dimpotrivă, Amiralul Dezastrului Național, Traian Băsescu și acoliții săi – în primul rând Monica Macovei et comp – au văzut în el un adversar redutabil, de temut, pe care, neputând să îl învingă prin confruntarea argumentelor și a realității faptelor, au ales să îl hărțuiască prin imundele tehnici ale odiosului binom. Atât pe profesorul Corneliu Bîrsan cât și pe soția sa, Gabriela Bârsan, judecător la ÎCCJ, care, de asemenea, îi incomoda foarte tare pe trăgătorii de sfori ai mascaradei justiției la comandă politică. Stau ca o rușinoasă mărturie a încălcărilor repetate ale legii și ale legalității campaniile de compromitere a doamnei Gabriela Bîrsan în urma cărora domnia sa a fost condamnată la 8 ani cu executare, fiind achitată abia în anul 2018. Iar, pentru că așa stă scris în codicele injustiției înregimentată politicianist, satrapii deghizați în împărțitori de dreptate l-au avut ca țintă și pe soțul său, pe profesorul Corneliu Bîrsan, căruia, în noiembrie 2011, de la București, DNA a cerut la Strasbourg ridicarea imunității juridice. Deloc întâmplător fiind faptul că, pe locul astfel devenit vacant a fost desemnată o persoană foarte agreată la Palatul Cotroceni și prin anexele sale.
Recapitulez la acest îndurerat ceas al despărțirii de juristul, profesorul și omul Corneliu Bîrsan aceste rușinoase și revoltătoare pagini din hronicul compromiterii ideii de justiție, de dreptate și de adevăr și mă întreb dacă ilustrul dispărut a intenționat sau poate chiar a reușit să le consemneze în câteva însemnări pe care, demn și riguros cum era, nu a dorit să le dea publicității până acum. Dar fie și dacă asemenea notații nu ne-au rămas, cred că este de datoria adevăraților slujitori ai ideii de drept și de justiție, să tragă o linie și să înceapă acel foarte necesar proces al sinistrului deceniu de fărădelegi din anii dublului mandat prezidențial al lui Traian Băsescu. Apăsătorul dosar al hărțuirii și persecutării soților Corneliu și Gabriela Bârsan făcând corp comun cu cele ale lui Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Gheorghe Mencinicopschi, Mircea Beuran sau Șerban Brădișteanu, pentru a mă referi numai la aceste personalități ale vieții noastre publice pe care binomul DNA-SRI le avut ca țintă în mizerabilele sale campanii. Campanii care, de ce nu am recunoaște-o?, s-au derulat sub înaltul patronaj al unor fețe grele ale Comisiei Europene, în frunte cu fosta comisar pe justiție Viviane Reding. Fapt de care este drept să ne amintim în aceste zile, când autoritățile de la București încă mai caută pe cine să propună pe postul de comisar european. Având de ales, mai direct spus, între o persoană care să corespundă Interesului Național al României Europene și una care să fie pe placul realesei doamne Ursula von der Leyen.
Închei aici modestele mele însemnări la ceasul mutării profesorului Corneliu Bîrsan, cel care „încă mai avea de iubit’’, după cum îi plăcea să se recunoască în stihurile Ninei Cassian, pe care, după cum a menționat tot Marian Nazat, le-a recitat atunci când a fost sărbătorit la Facultatea de Drept, cu prilejul împlinirii celor 80 de ani.
Șerban Cionoff
