În noaptea de 16/17 iulie se împlinesc 106 ani de la moartea Sfinților Țari Mucenici Romanov. După ce a fost obligat să abdice, în februarie 1917, țarul Nicolae al II-lea și familia sa au fost trimiși, la ordinele guvernului provizoriu condus de Alexandr Kerenski, în Siberia de Vest, la Tobolsk. Ceilalți monarhi europeni care erau rude de aproape atât cu țarul, cât și cu țarina, deși îi căiau verbal pentru soarta crudă la care au fost supuși, nu au făcut nimic concret pentru a-i salva.Prizonieri ai guvernului provizoriu erau Țarul și țarina și cei cinci copii ai lor: prințul Alexei, în vârstă de 13 ani, bolnav de hemofilie;prințesele Olga (23 ani) și Tatiana (21 de ani), Maria (19 ani) și Anastasia (17 ani). Familia imperială era însoțită și de câțiva servitori de încredere, care veniseră cu ei de la Tobolsk. Celor șapte prizonieri le era permis să petreacă puțin timp în grădina casei, dar în restul timpului erau ținuți în camerele lor.În timul șederii la Tobolsk, în conacul fostului Guvernator, familia imperială a locuit în condiții decente și a fost tratată cu respect de către gardieni. Însă la sfârșitul anului, după Revoluția Bolșevică, Romanovii au fost mutați la Ekaterinburg, iar condițiile prizonieratului lor s-au înrăutățit, pe măsură ce noul guvern a început să dezbată posibilitatea judecării și executării fostului Împărat.
La Ekaterinburg, familia imperială a locuit în casa unui fost negustor pe nume Ipatiev. Celor șapte membri ai familiei le-au fost rezervate cinci camere de la etaj, în timp ce restul casei era ocupată de ofițerii și gardienii însărcinați cu supravegherea și paza prizonierilor. Pe 16 iulie 1918, o telegramă a fost trimisă de la Ekaterinburg la Moscova, informându-l pe Lenin despre decizia de a comite crimele. În acea noapte, membrii familiei Romanov și cei patru servitori au fost treziți la 1:30, de către Iurovski, care i-a informat că, din cauza luptelor dintre forțele roșii și albe care amenință orașul, trebuie să fie mutați în subsol, pentru propria lor siguranță. Au fost executați cu brutalitate și deși zvonuri că nu toți copiii au fost uciși, sunt dovezi clare că nu a scăpat cu viață niciunul. Trupurile au fost mutilate, arse și îngropate în două locuri.
În 1998, în prezența președintelui rus Boris Yelțin, rămășițele lor recuperate au fost aduse la Sf. Sankt Petersburg, în Catedrala Petru și Pavel, locul de înmormântare tradițional al țarilor. În 2000, Biserica Ortodoxă Rusă i-a canonizat pe Nicolae, Alexandra și copiii lor drept „purt În 1998, in prezența președintelui rus Boris Yeltsin, aceste rămășițe au fost aduse la Sf. Sankt Petersburg, în Catedrala Petru și Pavel, locul de înmormântare tradițional al țarilor. În 2000, Biserica Ortodoxă Rusă i-a canonizat pe Nicolae, Alexandra și copiii lor drept „purtători de chinuri”.
Ileana și Marcel Mateescu