– Pentru început prezentați-ne câteva dintre cele mai semnificative date biografice.
– Am urmat Școala Generală Nr. 3 din oraș, atât ciclul primar cât și cel gimnazial. În 2005 am absolvit Liceul Traian Lalescu, profilul matematică-informatică, intensiv informatică și în același an am fost admis la Facultatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca pe care ulterior am absolvit-o în 2011. Ulterior după examenul de rezidențiat am ales specialitatea Gastroenterologie pe care am început să o studiez la Institutul de Gastroenterologie din Cluj-Napoca în perioada 2012-2015. În august 2015 am dat examen pe post la Spitalul Hunedoara, iar din ianuarie 2016, după susținerea examenului de specialitate, am început activitatea în cadrul secției de Gastroenterologie de la Spitalul Municipal Hunedoara unde lucrez și în prezent.
– De ce gastroenterologie și nu altă specialitate?
– Am ales această specialitate deoarece mi s-a părut una interesantă, complexă și diversificată, având o patologie cu care oamenii se confruntă foarte des.
– Aveți o meserie grea?
– Sunt momente în care această meserie este una grea, vorbim despre stres fizic și emoțional, avem de-a face cu multe urgențe care trebuiesc rezolvate pe cât posibil local, evităm să trimitem în centre universitare cazuri care pot fi gestionate aici. Avem de-a face cu boli grave care au un prognostic nefavorabil, boli incurabile în unele situații. Nu poți rămâne imun la suferința oamenilor.
– Mulți pacienți spun că dovediți o „oază” de profesionalism. Cum comentați?
– Nu pot decât să mă bucur că activitatea mea și a colegilor este apreciată de pacienți și aparținători deopotrivă. Încercăm din răsputeri să facem totul pentru bolnavi și mă bucur că efortul este apreciat.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?
– Pacientul este persoana bolnavă, care are o problemă și te alege pe tine ca soluție pentru a-i alina durerea. Pacientul este nucleul activității noastre. Fără pacient meseria aceasta nu ar exista.
– Aveți un crez profesional aparte?
– Crezul profesional este să faci absolut tot ce ține de tine pentru a ajuta persoana bolnavă din fața ta. Pentru asta suntem aici și niciun medic nu trebuie să uite acest lucru.
– Care vă sunt momentele hotărâtoare în tratarea pacienților?
– Nu există un moment hotărâtor. Munca legată de durerea unui pacient începe de la primul consult până la externarea din spital.
– Aveți o viață agitată?
– Sunt momente în care viața este destul de agitată, mai ales atunci când sunt de gardă. E greu uneori să te împarți în multe locuri deodată. Sunt pacienți care așteaptă să fie consultați în policlinică, alții care așteaptă să fie investigați ecografic sau endoscopic, alții care sunt internați pe secție și alții care sunt în urgență. Oamenii trebuie să înțeleagă că fără răbdare nu putem face nimic.
– Credeți în legea compensației?
– Da, cred că lumea este într-un echilibru perfect, tot ce duce lucrurile într-o direcție la un moment dat va avea un sens invers, asta se aplică și în medicină, poate uneori evoluția nefavorabilă a unui caz va fi compensată prin vindecarea altuia.
– Cum gestionați teama unui pacient față de durerea acestuia, de gravitatea diagnosticului?
– Prin discuția pe care o avem legată de diagnotic, cred că cel mai important lucru e ca pacientul să înțeleagă boala de care suferă, care sunt tratamentele posibile și care sunt așteptările. Anxietatea multor pacienți rezultă uneori din lipsa explicațiilor. Dacă pacientul înțelege ce se întâmplă cu el va fi mai motivat să colaboreze pentru găsirea unor soluții.
– Decupați din activitatea dumneavoastră o satisfacție deosebită, pe care nu o puteți uita.
– Cu siguranță sunt multe momente care aduc satisfacții, pentru mine unul, să văd că pacientul pleacă mulțumit este lucrul care îmi aduce cea mai mare satisfacție.
– Care vă sunt calitățile profesionale în relația cu pacienții?
– Cred că răbdarea și compasiunea. După cum am zis cel mai important mi se pare să îți faci timp pentru explicații legate de boală, tratamente, complicații etc. Dacă pacientul înțelege boala, medicul își poate face treaba mult mai ușor.
– Vă simțiți un medic invidiat?
– Nu cred că sunt motive să fiu invidiat, cu toții indiferent de specialitate facem același lucru, ajutăm oamenii, deci nu aș avea de ce să fiu invidiat.
– Sunteți mulțumit de destinul profesional?
– Da, mă simt confortabil în punctul în care am ajuns, mi se pare că munca mea este apreciată atât de pacienți, cât și de colegi, sunt mulțumit de locul în care mă aflu în viață la acest moment.
– Privind continua pregătire profesională, ce ne puteți spune?
– Pregătirea medicală este una continuă. La acest moment sunt multe congrese, workshopuri, simpozioane etc., unde se prezintă informații updatate pe care e imposibil să le ratezi.
– Care vă este visul privind „cimentarea” profesiunii alese?
– Îmi doresc ca lucrurile să meargă în aceeași direcție, să existe o dezvoltare continuă a secției și spitalului în care îmi exercit profesia, așa cum a fost și până acum. De la mine îmi doresc să rămân neschimbat față de bolnavi odată cu trecerea anilor și lumea să fie mulțumită în urma interacțiunii.
au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
