În peisajul media care evoluează rapid, răspândirea dezinformării cu privire la subiecte științifice precum dezastrele naturale, vaccinurile și schimbările climatice poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică. În acest context, alfabetizarea științifică devine extreme de important pentru stimularea gândirii critice și implicit combaterea eficientă a dezinformării.
Alegeri mai informate
Alfabetizarea științifică înseamnă folosirea metodei științifice pentru a crea un proces sistematic, liber de cât mai multe părtiniri posibil, în descoperirea de dovezile necesare pentru a răspunde la o întrebare. De exemplu, o persoană cu cunoștințe științifice înțelege că știința rareori se ocupă de noțiuni absolute și orice rezultat derivat din punct de vedere științific ar trebui să fie reproductibil de către cercetători independenți, folosind aceleași metode. „Modul nostru de viață a fost construit pentru o lume în echilibru, iar acum suntem în dezechilibru cu natura și schimbăm drastic lumea. Planeta noastră care se încălzește intensifică dezastrele legate de vreme. De asemenea, ne confruntăm cu progrese tehnologice incredibile, care ar putea duce la mai multe descoperiri științifice, dar care ne amenință și umanitatea. Aceste probleme ne afectează hrana, sănătatea și stabilitatea economică. Știința este unică prin faptul că poate descoperi adevărul sau cel puțin cea mai apropiată versiune a acestuia, iar informația este putere. Alfabetizarea științifică poate ajuta publicul american să facă alegeri mai informate”, detaliază Lois Yoksoulian, editor de științe și mass-media la Universitatea din Illinois, potrivit news.illinois.edu
„Fiți rezervați față de cei care susțin adevăruri absolute – știința nu funcționează așa”
Oamenii își primesc știrile dintr-o gamă largă de surse care pot fi sau nu de încredere. Chiar și jurnaliștii din mass-media tradiționale au dificultăți în a înțelege anumite lucruri, cum sunt statisticile, de exemplu. Dar există modalități prin care jurnaliștii și oamenii de știință pot combate aceste probleme și pot stimuli gândirea critică. De exemplu, un apreciat cercetător în domeniul sănătății mediului a mers la un podcast pentru a vorbi despre cercetările sale. „Cred că oamenii de știință devin din ce în ce mai buni în recunoașterea faptului că, dacă doresc ca publicul să înțeleagă și să aprecieze ceea ce fac, trebuie să comunice mai bine”, punctează Yoksoulian.
La rândul lor, consumatorii de știri pot oricând să se uite la sursa originală. Orice afirmație științifică ar fi trebuit publicată într-o jurnal științific de renume – asta înseamnă că a trecut printr-o evaluare a oamenilor de știință care nu au fost implicați în cercetare și care au examinat modul în care a fost organizat studiul, metodele utilizate, dimensiunea eșantionului, modul în care s-au tratat diferitele părtiniri ce s-ar putea strecura în cercetare și analiza statistică. „Fiți rezervați față de cei care susțin adevăruri absolute – știința nu funcționează așa. Maximul pe care un studiu îl poate arăta este că există o șansă importantă ca un lucru să funcționeze sau să fie adevărat”, adaugă Yoksoulian.
În tot acest tablou general, presa ar trebui să prezinte știrile fără părtinire, dar și fără a acorda o pondere egală ambelor părți. „În legătură cu exemplul combustibililor fosili și al încălzirii globale, există dovezi foarte puternice, adunate de la mulți oameni de știință, că acestea două sunt legate. Așadar, cred că jurnaliştii ar trebui să poată relata despre schimbările climatice sau despre vaccinuri ca o modalitate de a opri răspândirea bolilor, fără a acorda sprijin egal celor care neagă schimbările climatice sau eficiența vaccinării. Nu în ultimul rând, jurnaliştii ar trebui să-şi abordeze munca legată de domeniul științific și o doză de scepticism sănătos”, conchide Yoksoulian. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com
