Orice persoană de pe această planetă, indiferent de țara în care locuiește și/sau muncește, de vârstă, sex, profesie, religie, concepția despre lume și viață, de zestrea sa cerebrală și materială, nu mai poate rămâne indiferentă față de schimbările inimaginabile care vor avea loc în ființa umană. Sunt tot mai mulți oameni de știință care atrag atenția asupra faptului că, dacă omenirea nu va avea capacitatea să conştientizeze, de pe acum, asupra măsurilor care trebuie luate, inteligența artificială va produce schimbări atât de mari care vor ajunge până la a face oamenii nemuritori, dar artificiali, fără a mai fi naturali, care vor fi „entități superinteligente complet nonconștiente, fără viață și fără conștiință”. Un asemenea „om inteligență artificială” va ajunge să constituie chiar și o amenințare pentru existența „omului ființă vie”, care își va trăi și ultima sa dezvoltare.
Cuvinte și expresii cheie: inteligență artificială; inteligență umană; omul ființă vie; omul inteligență artificială; computere (calculatoare); programe informatice (software); roboţi.
Inteligența artificială (notată cu „IA”) este orice informaţie, cunoaştere care nu provine de la om, este inteligența care provine de la mașini, de la computere (calculatoare), de la programe informatice (software), de la roboţi (coordonaţi de computere).
Inteligența artificială se referă la sisteme sau la mașini care imită inteligența umană, pentru a efectua diverse activități și care se pot îmbunătăți iterativ, având deci capacitatea de a învăța pe baza informațiilor pe care le colectează.
Inteligența artificială va fi cea care va produce schimbări „epocale” și rapide la nivelul întregii omeniri, în special din în jurul anului 2050.
Aproape că nimic nu va mai fi ca mai înainte.
„Imperiul inteligenței artificiale” vine incredibil de repede, „cu schimbări epocale și rapide” și dintre cele mai diferite, de la foarte benefice pentru cei care au capacitatea să le prevadă și să se adapteze la acestea, până la catastrofale cu adevărat pentru mulți dintre ceilalți. Charles Darwin (n. 1809 – d. 1882), în celebra scriere a sa „Originea speciilor”, (1859), a ținut să atenționeze omenirea și asupra faptului că „Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește. Ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.”,
Schimbările impuse de inteligența artificială sunt și cele mai rapide și mai radicale din întreaga istorie a omenirii, dar sunt și aproape imposibil de prevăzut chiar și pentru următorii 50 de ani (despre perioade mai lungi nici nu se mai discută).
În articolul „Inteligența artificială produce schimbări epocale și rapide la nivelul întregii omeniri” am prezentat mai multe exemplele (dintre multele de acest fel care se pot da), de schimbările impuse de inteligența artificială, care sunt și cele mai rapide și mai radicale din întreaga istorie a omenirii.
Cu timpul s-ar putea ca lumea să fie dominată de „entități superinteligente dar complet nonconștiente, care să nu aibă conștiință”.
Inteligența artificială ar putea ajunge să modifice și ființa umană și să constituie chiar și o amenințare pentru om.
Fie și numai exemplele cu „fertilizarea în vitro” și cu „clonarea reproductivă”, prin care va avea loc „obținerea de fiinţe iubite de vis, care să corespundă unor dorințe precise prestabilite”, sunt edificatoare în acest sens.
Fertilizarea în vitro (FIV) înseamnă crearea embrionului în afara unui act sexual natural, în afara corpului uman, într-un laborator, într-o eprubetă,
Clonarea este o forma de reproducere tot în afara relaţiilor sexuale, tot în afara corpului uman, adică într-un laborator, într-o eprubetă. Un copil produs prin clonare este duplicatul genetic al unei persoane existente.
Clona nu va fi nici fiica sau fiul, nici sora sau fratele geamăn al persoanei clonate, ci va intra într-o nouă categorie.
Clonarea reproductivă va transforma copiii clonaţi şi oamenii, în general, în entități care pot fi fabricate pentru a prezenta anumite caracteristici, şi anume „copii la comandă”.
Aceste „evoluţii”, de reproducere (concepere) de fiinţe umane în afara relaţiilor sexuale, în afara fiinţei umane, vor face ca: „Până la urmă, fiinţa umană va fi fabricată ca un artefact pe măsură, într-un uter artificial având caracteristici alese anterior.
Fiinţa umană va deveni atunci un obiect de piaţă”.
[…] „Graţie formidabilelor progrese pe care le putem aştepta de la nanoştiinţe, fiecare va spera chiar să-şi transfere într-un alt corp conştiinţa de sine, să-şi procure propriul dublu, dar şi copii ale fiinţelor iubite, bărbaţi şi femei de vis, hibrizi fabricaţi cu trăsături particulare selectate astfel încât să corespundă unor obiective precise.
Unii vor căuta chiar să depăşească specia umană printr-o formă de viaţă şi de inteligenţă diferită, superioară.
În această ultimă versiune a hiperimperiului, moartea va fi amânată până la dispariţia ultimei clone a sinelui care va avea conştiinţă de sine, chiar până la uitarea tuturor clonelor rezultate din propria fiinţă de către toate celelalte clone rezultate din altcineva.
Apoi omul fabricat în sfârşit ca un artefact, nu va mai cunoaşte moartea: după modelul tuturor produselor industriale, el nu va mai putea muri, pentru că, de fapt, nu s-a născut niciodată”.
Această „ultimă omucidere a oamenilor transformaţi în entități superinteligente dar fără conștiință” va fi evitată numai dacă omenirea va avea capacitatea să conştientizeze, de pe acum, asupra faptului că „această ultimă dezvoltare a sa va fi şi ultima”.
30.09.2021
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
