Când am intrat în satul Macea (jud. Arad), în calitate de goști, de departe am simțit mirosul dulce al fânului cosit și aroma tocanei sfârâite, semn că rădăcinile te cheamă acasă… în luna lui Gustar torid, la vatra satului din Pusta Aradului. Inginerul Cristian Silviu Vuin, netrecut de jumătatea vieții, cu o sublimă experiență de rapsod popular, și-a exprimat voința de a lăsa moștenire o „Casă etnografică” cu toate acareturile, cu pasiunea unui împătimit colecționar. Suntem în anul 640 al atestării documentare, prilej de a consemna în Satu Nou, la casa cu numărul 1017, că „NU trebuie să ne uităm străbunii”, după cum mărturisea tânărul inginer, rapsod și colecționar Cristian Vuin.
Inefabilul constă că, pe un loc al unei colne(cum existau în orice gospodărie
țărănească), s-a creat o colecție formată în timp prin achiziții și donații de obiecte ale trecutului sătesc: furca,secerea,coasa,troaca,linguroiul de lemn, piglăzăul, janta de oraș… și să nu uităm lămpașul ce fâlfâia din feștila cu petrol!Sobița este aranjată ca o mare casă de „goști”. Pat umflat cu strujacde șușorci și perinirișelite, lipidee alese și un alt divan pentru o hodină scurtă.Sunt expuse obiecte de tot felul: cusături,prosoape,haine de port și de stat (sărbătoare), toate sub blânda oblăduire a „Cinei de Taină”.
Punte între trecut și prezent, colecția etnografică a fost sfințită prin procesiunea Sfeștaniei și a Smereniei de către preotul paroh Gheorghe Morar.Și, cum la sat vestea se duce a poveste,i-au fost alături ca într-un Dialog al generațiilor, musafiri în straie de sărbătoare, de la 9 ani la 90 de ani: nepoata Alexandra Vuin (fiica fratelui geamăn), tot rapsod popular, dascălul Carol Feher, Mama Ina (85 de ani) care a îmbrăcat un port local de 100 de ani, cantorul nonagenar Traian Tolan (Pirchița), Elena Stoian ș.a.Toți cei înveșmântați în portul local au însemnat un adevărat Muzeu viu, pe lângă artefactele expuse în Casa etnografică care va intra în circuitul rural. Ce frumos ne-a binecuvântat soarele, dar și banda satului cu doba care răsuna a bucurie! Ce frumos se împletea bucuria din sufletele celor prezenți, cu sfințenia momentului! Cât de simplu și natural era busuiocul în haine de sărbătoare, alături de Biblia sfântă a românului! Și da, lumina era binefăcătoare, aducând în prezent zicala: „Că la casa bună/ încă tăt’s’adună”…după cum ar zice cu fainoșagmăceanul!
Ulița satului nu se uită niciodată, și nici lavița ocoșelilor.Căci ziua a cuprins pe uliță, la ogor de margine de sat, primirea cu pită cu sare și rachiu de două ori întors, a goștilor de la oraș.De la Consiliul Mondial al Românilor a sosit o delegație condusă de Maria Petrescu(București,UZPR), alături de 
Delia Rădmănăștean, președinta Casei Doinelor (Orțișoara). Trebuie menționat faptul că, în interval de două ulițe, musafirii și sătenii au fost duși la casa gazdei în cânt sfânt și voie bună, cu joc tradițional, într-un ștraf tras de doi cai pe baloți de paie și împănat ca de uspețe. După datina străbună, s-a „închinat” din iaga cu tricolori, sub steagul tricolor care a fost jucat de un pruncaș, steag purtat de cei șapte eroi anonimi măceni care au fugit în anul 1918, la Unire, ascunși în două căruțe (cocii)cu tulei.Zi de sărbătoare la Macea din Pusta Aradului.Zi care a mai cuprins vizitarea cazanului de țuică și procesarea prunelor,vizitarea cătlanului în care s-a gătit tocana de porc și curechi acru din cadă.
Iar ca sufletul să fie învăluit de spiritual,a mai fost vizitată Biserica
Ortodoxă prin bunătatea preotului paroh Gheorghe Morar, un sfânt locaș de cult ce merge la pas cu vrednicia sătenilor în istorice vremuri. A fost vizitată la pas și Grădina Botanică Universitară, prin ghidajul oferit de directorul acesteia, dr. ing. Ioan Don, precum Castelul Csernovics și împrejmuirile, fapt ce ne duce cu gândul la fosta Pădure care azi, are sculptate în plante figuri poetic eminesciene. Acolo, pe Aleea Poeților, unde Eminescu s-a logodit cu Macea…
Colecția etnografică Cristian Vuin „A lu’ Litău”, aflată în comuna Macea (jud. Arad), la casa cu numărul 1017, este o pagină a trecutului adusă în realitatea anului 2020, o veche moștenire păstrată cu grijă și pasiune, într-o armonie integrată firesc și organic în istoria și cultura poporului român. Ar fi multe de spus…, la Macea. Casa etnografică”și-a primit botezul și i-a fost binecuvântat stăpânul.
Fie în veci lăudat graiul strămoșesc, satul și măcenii, întru cinstirea sfintei limbi românești!
Glosar al regionalismelor măcene utilizate
„bandă” = trupă de muzicanți;„cadă” = vas mare din doage, întrebuințat pentru murături;„cătlan” = ceaun; „cocie” = căruță;„colnă” = construcție într-o gospodărie țărănească în care se păstrează uneltele sau se cresc vitele;„deț” = uzual: un pahar de țuică;„dobă” = tobă; „fainoșag” = eleganță;„goști” = musafiri, oaspeți;„iagă” = damigeană (în împletitură de nuiele);„împănat ca de uspețe” = împodobit ca de nuntă;„janta” = servietă;„lipideu” = covor;„ocoșeală” = mândrie; „perinirișelite” = perne brodate;„piglăzău” = fier de călcat;„sobă” = cameră, odaie de locuit;„strujac”=saltea umplută cu paie, fân sau pănuși și acoperită cu pânză;„ștraf” = căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc; de regulă, tractată de cai;„șușorci” = pănușă (de porumb); „tulei” = tulpini de porumb uscat.
Florica R. Cândea / UZPR Arad
Foto: prof. Ioana Nistor / Salon Cultural Gutenberg Arad
