Radu Toma – Prefață a ediției în limba engleză a lucrării «Planurile Americii pentru hegemonia mondială» de Calistrat Atudorei

Editura EPublishers a publicat recent versiunea în limba engleză a studiului „Planurile Americii pentru hegemonia mondială”, lucrare din care site-ul nostru a publicat deja câteva fragmente. Autorul, Calistrat Atudorei, s-a născut în Bacău în data de 4 martie 1968. A studiat discipline tehnice la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iași și a lucrat o perioadă ca inginer. A colaborat apoi cu câteva organizații de apărare a drepturilor omului și s-a orientat către științele sociale. A absolvit cursurile de masterat ale Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti și în prezent realizează o lucrare de doctorat în domeniul Relațiilor Internaționale. A publicat articole în reviste și site-uri de specialitate cum ar fi Vision&Global Trends, Lumea, Flux.md, Estica.eu, ActiveNews sau Lohanul.

Studiul ”America’s Plans for World Hegemony” are două prefețe, scrise de doi autori români cunoscuți: Radu Toma și Iurie Roșca. Vă prezentăm în cele ce urmează prefața scrisă de Radu Toma.

Despre hegemonie

Aceasta este prima carte scrisă vreodată în România, de către un român, în limba română, cu privire la istoria Statelor Unite, atât internă, cât și internațională. Lucrarea descrie destinul evolutiv în direcția superputerii hegemonice pe care l-a parcurs America până în zilele noastre.

Salutăm apariția ei. Autorul merită admirația noastră pentru efortul său îndrăzneț, neobosit și erudit.

Cu umbre și lumini, mai ales cu umbre, cartea ne relatează mai degrabă într-o manieră critică o poveste a ascensiunii și declinului unuia dintre cele mai mari imperii care au existat până acum. Este cu siguranță cel mai proeminent imperiu cunoscut, cel puțin din timpul vieții noastre. Dar, așa cum ne dezvăluie rezumatele statistice și documentele Congresului SUA, dintre toate imperiile, este și cel mai dependent de un lung și continuu intervenționism militar în fiecare colț al lumii.

La începutul studiului său autorul enumeră și examinează îndeaproape evoluția pe parcursul a aproape un secol a principiilor și doctrinelor încorporate în politica externă americană. Vedem o combinație între diplomație și război și aproape întotdeauna acesta din urmă a fost câștigătoare. Lucrarea evocă excepționalismul american, Doctrina Monroe, diplomația lui Teddy Roosevelt de tipul „Vorbește politicos, dar ține o bâtă mare”, idiomul strategic „Show-the-Flag” („arată-ți puterea”), diplomația de tip „Gunboat” (politică agresivă impicită sau explicită), doctrinele Truman și Reagan, Teoria Domino-ului, Proiectul neoconservator pentru un Nou Secol American, Doctrina lui Bush Jr., a războaielor preventive, etc.

Apoi, citând surse americane de înaltă calificare, autorul șochează cititorul indicând că „SUA nu mai este un stat cu adevărat democratic, ci unul condus de o oligarhie, de o ’Elită’ care nu mai reprezintă voința poporului american”. Atudorei evidențiază de asemenea, cu argumente logice, existența în Statele Unite a „complexului militar-industrial”, a Statului Subteran (Deep State), a cartelului financiar-bancar, etc. Lucrarea dezvăluie o America în zona amurgului, condusă prin planuri și entități secrete care controlează strict instituțiile globale, războaiele și neocolonialismul din Orientul Mijlociu, din America Latină și din Europa de Est. Autorul descrie cei 75 de ani de confruntare a Statelor Unite cu Uniunea Sovietică / Rusia, punctând strategiile americane incisive și aproape nelimitat bugetate.

Practic, în cartea sa domnul Atudorei expune un lanț perpetuu de nelegiuiri istorice având America drept inițiator: America dependentă de militarism; un militarism dependent de agresiune, război și supremație imperială; un șir practic neîntrerupt a 240 de ani de războaie americane care au condus la milioane de victime; milioane de victime uitate de o mașină de propagandă dependentă de falsitate, înșelăciune și minciună, care numește invaziile, loviturile de stat și bombardamentele aeriene ca fiind „intervenții umanitare” aducătoare pace, libertate și democrație…

O stranie coincidență m-a frapat întrucât cartea domnului Atudorei a apărut împreună cu o izbucnire de voci ale unor personalități reputate care deplâng sau își exprimă indiferența față de ceea ce politicienii, universitățile și mass-media numesc „ascensiunea și declinul hegemoniei americane”. Așa cum am menționat, spiritul acestei cărți fiind unul preponderent critic, această coincidență m-a impresionat cu adevărat, și asta pe bună dreptate. Trista „misiune de constatare a faptelor” întreprinsă de domnul Atudorei este susținută în mod constant, de o  —să o numim așa—  „misiune de găsire a concluziilor și soluțiilor” a experților menționați mai sus. Unii consideră răspicat că excepționalismul american ar trebui, din punct de vedere al puterii sale economice și militare, să se concentreze pe o împărtășire a bunurilor publice globale, și în special să împartă „puterea” cu ceilalți. Există o reacție din ce în ce mai accentuată împotriva intervenționismului Wilsonian. De asemenea, unii au pus sub semnul întrebării ordinea internațională stabilită după al Doilea Război Mondial, iar John Mearsheimer a susținut că democrația liberală nu este un articol de export.

Vorbind despre declinul istoric al SUA, pe măsură ce lucrurile evoluează, vedem că o eroziune treptată, pe termen lung, reprezintă probabil un scenariu mai potrivit decât prăbușirea bruscă: Statele Unite au o populație mare care se reproduce într-un ritm constant, o masă de teren bogată în resurse, o armată puternică și încă domină lista câștigătorilor premiilor Nobel. Adoptarea unei strategii de amploare mai rezervată ar putea fi un pas prudent în favoarea acestei posibilități de a rămâne „în capul mesei”, prelungind momentul istoric al Americii. Dar, lăsând la o parte această viziune blândă a istoricului american Paul Kennedy asupra „aterizării” în siguranță a Americii, pot depune mărturie că prin comparație cu orice situație la care am fost martor în ultimele cinci sau șase decenii, când Statele Unite păreau să conducă plină de încredere lumea către ceea ce trebuia să fie un nou mileniu de pace, prosperitate și libertate, acum America se îndreaptă spre turbulență. Acum declinul pare inevitabil. Pare că hegemonia americană de după Războiul Rece —de după căderea Zidului Berlinului, în 1989, până la căderea Bagdadului în 2003— se tot scufundă de atunci. Că lumea se confruntă cu o nouă eră a democrațiilor personalizate și a autoritarismului personalizat. Că apoteoza neoliberalismului și stimularea globalizării au produs o mai mare integrare economică între țări, dar au dus și la un recul populist. Că ora liberală se termină în Occident, că populiștii își vor țările înapoi, și că a venit ziua naționaliștilor. Mulți cred că Fortăreața Americană se prăbușește.

Cu toate acestea, când vine vorba despre perioada actuală, Calistrat Atudorei arată că administrația Trump nu este pregătită să renunțe la niciunul dintre privilegiile hegemonice ale SUA și să accepte noi și multiple sfere de influență ale altor mari puteri. Trump și oamenii săi din politica externă nu intenționeză să își cedeze dominația în favoarea Beijingului și a Moscovei în Asia sau în Europa de Est. Trump pune periodic sub semnul întrebării motivul pentru care America trebuie să își păstreze trupele în acele locuri. Dar a autorizat exerciții de liberă navigație în Mările Chinei de Sud și de Est și în Marea Neagră. Și a autorizat trupele americane să îi descurajeze pe ruși față de Polonia și țările baltice. O concluzie intrigantă la care a ajuns autorul este că președintele Trump nu mai bate marile tobe și că mai devreme sau mai târziu va ajunge în brațele Statului Subteran (Deep State), fiind deja ținta acestuia încă din primii săi doi ani de președinție.

Între timp, în multe locuri ale globului a apărut o problemă nouă și legitimă, cea a Rusiei și a Chinei. Aceste două mari puteri în ascensiune expun propuneri ale unor valori mai atractive decât cele americane. Există semnale puternice și dovezi că Moscova și Beijingul par a avea, fiecare, noi strategii eficiente pentru lume. Ar fi de remarcat cel mai recent interviu de răsunet al domnului Putin, acordat ziarului Financial Times din Londra, cu privire la dispariția ordinii liberale mondiale. Sau victoria sa prin KO în prima rundă într-un meci împotriva superstarului pop-rock Elton John referitor la valorile biblice, la creștinism, la imunitățile copiilor și drepturile lor intangibile. Remarcăm de asemenea prelegerea recentă a domnului Xi Jinping, care afirma că „Ar trebui să susținem egalitatea și respectul, să abandonăm mândria și prejudecățile, să ne aprofundăm cunoștințele despre diferențele dintre propria noastră civilizație și ale altora și să promovăm un dialog armonios și coexistența dintre civilizații”. Toate acestea descriu o lume pentru care domnul Trump nu are o formulă viabilă.

Și până la urmă să nu uităm că soarta Universului nu depinde de hegemonia americană.

Până una-alta, rămânând cu picioarele pe planeta Pământ, subliniem opinia autorului Calistrat Atudorei că o America globalistă și hegemonică a stârnit o puternică reacție contrară și anume ascensiunea unei structuri globale multipolare în beneficiul unei lumi care va fi curând populată de 8 miliarde de locuitori.

*

Radu Toma s-a născut în București în data de 28 mai 1942. Are cetățenie română și americană. Este doctor în istoria migrațiilor mondiale, absolvent al Universității București în 1980. A fost editor de politică internațională și jurnalist la televiziunea publică TVR din România, apoi a lucrat la agenția națională de știri Agerpres și la redacția Lumea, o revistă cu profil de politică externă. Este un conferențiar renumit, cercetător și autor de proiecte la Universitatea Minnesota (SUA), la Institutul de Educație Americană din Washington DC, la Universitatea Toronto (Canada), la Serviciul SUA pentru imigrare și naturalizare, etc. În 1981 a devenit membru al Asociației Istorice Americane (AHA) din Washington DC. Contribuitor la publicațiile etnice din SUA și Canada (1980-89), a lansat și gestionat în 1984-1986 un post de radio românesc în New York. În 1991-1997 a fost director regional pentru Europa de Est în cadrul Metromedia Inc., o companie americană specializată în posturi de televiziune, transmisii media prin cablu, radio FM, publicitate, etc., cu 22 de filiale din fosta Uniune Sovietică și Europa de Est. Din sediul său din Viena, compania a acoperit Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. În perioada 2007-2010 dl. Radu Toma a fost membru și co-președinte al Consiliului de Administrație al Televiziunii publice a României (TVR). În ultimii ani Radu Toma este contributor independent cu articole, comentarii, eseuri geopolitice, interviuri la publicațiile Jurnalul Național, Cotidianul, Azi, CorectNews (online), Flux (Chișinău), Geopolitica.ru, Vocea Rusiei, Sputnik, The New York Magazine etc.

Cărți publicate:

• (colectiv de autori) Marea conflagrație a secolului 20: Al Doilea Război Mondial (1970)
• Românii din America. Bibliografie comentată (1980)
• Înapoi în viitor: București-New York-București (1993)
• Românii din cele două Americi: o experiență etnică și istorică (1995)
• Reforma până la capăt (2001)
• România ca moartea căprioarei (2007)
• ambitiiimperiale.ro (2008)
• Paradisul pierdut. O istorie a Europei Occidentale de la 1945 (2011)
• Totul despre Trump (2017, ediție publicată de Cotidianul)
• Mare Nostrum. Marea Neagră și riveranii ei (2019)