În Africa s-au găsit dovezi arheologice care stau mărturie ale unor activități miniere de acum 100.000 de ani. Legendele Zulu susțin această temă împreună cu alte mărturii din întreaga lume și vorbesc despre o Epocă a Aurului, când întreaga noastră planetă era acoperită de o vegetație luxuriantă, iar oamenii trăiau în armonie cu mediul înconjurător.
Oamenii trăiau din abundența de fructe, obținute din recolte agricole și din păduri, mai ales din păduri, care acopereau majoritatea planetei. Vremea era stabilă și nu existau sezoane climatice, pentru că Pământul avea o altă axa de rotire. Tot legendele Zulu spun că planeta era, de asemenea, înconjurată de o boltă de apă în zona superioară a atmosferei, care proteja oamenii de razele periculoase ale Soarelui. Ca rezultat, nu exista deșert și apa se găsea din abundență.
Alianța Statelor din Sahel
Liderii militari din Mali, Burkina Faso şi Niger au anunţat oficial pe 6 iulie 2024 formarea noului bloc regional Alianţa Statelor din Sahel; primul summit al conducătorilor celor trei ţări a avut loc în capitala Nigerului, Niamey.
Cu acest prilej, cele trei state au încheiat un acord de apărare pentru a face faţă provocărilor de securitate tot mai mari din regiune, pe fondul intensificării atacurilor jihadiste din ultimii ani.
Inițierea tinerilor în Țara Bassari (Senegal)
În fiecare an, la începutul verii, în Țara Bassari din sud-estul Senegalului, se desfășoară ceremonii de inițiere tradiționale pentru tineri, în spiritul cutumelor ancestrale.
Dacă situația de securitate s-a îmbunătățit, în general, în Republica Centrafricană (RCA), datorită eforturilor autorităților susținute de forțele „bilaterale ruse” și de forțele Misiunii ONU în RCA (MINUSCA), anumite zone, în special zonele miniere și de frontieră, continuă să fie atacate. de grupuri armate, a avertizat pe 9 iulie 2024, Yao Agbetse, expert independent al Națiunilor Unite privind situația drepturilor omului în RCA (https://news.un.org/fr/story/2024/07/1146921): la Consiliul pentru Drepturile Omului, Yao Agbetse a reamintit atacul din iunie 2023 asupra subprefecturii din Ndélé, când satele Diki, Miamani și Chari au fost subiectul unui atac al unui grup armat neidentificat, care „fură, ucide, atacă, seamănă teroare și perturbă activitățile comerciale și agricole ale populației civile”. După ce a fost respins în februarie 2024, de către Forțele Armate din Africa Centrală (FACA), grupul a revenit în urma retragerii FACA și a aliaților acestora.
Nesiguranța a fost, de asemenea, „omniprezentă” pe 25 mai 2024, în zonele periferice din Birao: „Prezența limitată a FACA în nord-estul RCA, la granița cu Sudanul, expune populațiile civile la atacuri ale grupurilor armate. În aprilie 2024, MINUSCA și-a desfășurat forțele de pace în sprijinul FACA în Am-Dafock, la granița cu Sudanul”, a spus Yao Agbetse. În primele două săptămâni din aprilie 2024, grupul armat 3R (Return, Reclamation and Rehabilitation) a ucis 24 de civili în Ouham-Pendé, în nord-vestul RCA. Compania minieră chineză, care activează aici, a fost suspendată pentru presupuse legături cu grupuri armate. În plus, expertul independent al ONU a criticat situația anumitor companii, în special companii miniere, care continuă să joace un rol „tulburat” în contextul conflictului. Guvernul Africii Centrale a dispus astfel suspendarea activităților Daqing SARL, o companie minieră chineză, din cauza acuzațiilor grave de colaborare cu miliții armate.
„După Castel Group și filiala sa, Sucrerie Africaine de Centrafrique (SUCAF-RCA) care se confruntă cu acuzații de coluziune (ciocnire violent) cu grupul armat UPC, compania chineză Daqing SARL, care exploatează mina de aur și diamante din Mingala, în Basse-Kotto, în sudul țării, a făcut obiectul, pe 7 iunie 2024, al unui ordin al Ministerului Minelor și Geologiei din RCA, de suspendare a operațiunilor sale pentru cooperare cu grupuri armate, exploatare ilegală, introducere ilegală de subiecți străini în zonele miniere, precum și pentru non-plata taxelor și absența rapoartelor de activitate”.
Yao Agbetse a solicitat Inspectoratului General al Minelor să întocmească o hartă actualizată a companiilor miniere, să efectueze inspecția periodică a acestora și să pună la dispoziția Adunării Naționale și a Înaltei Autorități pentru Buna Guvernare, rezultatele investigațiilor sale.
Managementul frontierei și transhumanța crescătorilor de animale
Cealaltă provocare de securitate se referă la gestionarea frontierelor RCA pentru o mai bună abordare a problemelor transhumanței, determinarea coridoarelor dedicate transhumanței și creșterea gradului de conștientizare în rândul crescătorilor și fermierilor. Consolidarea securității la frontieră trebuie să urmărească combaterea amenințărilor transnaționale, în special traficul de arme, utilizarea teritoriilor învecinate ca bază pentru aprovizionarea și instruirea grupurilor armate, controlul „mișcării de mărfuri ilicite și extremismul”.
În general, încălcările drepturilor omului nu s-au oprit în RCA. Potrivit expertului ONU, abuzurile au scăzut, dar „forțele ruse de apărare și securitate și forțele bilaterale continuă să comită încălcări ale drepturilor omului. Astăzi, este urgent ca autoritățile din RCA să facă tot posibilul pentru a restabili, extinde și consolida autoritatea statului pe întreg teritoriul național”, a insistat Yao Agbetse.
Procesul de reconciliere
În fața Consiliului pentru Drepturile Omului, expertul a analizat și implementarea Foii de parcurs stabilită la Luanda (capital Angolei), considerând că „rezultatele celor cinci ani de Acord sunt în general încurajatoare”. Cu toate acestea, rămân de înfruntat provocări semnificative, cum sunt dizolvarea grupurilor armate, reintegrarea militară sau economică a foștilor combatanți, lupta împotriva impunității, construirea democrației de bază, asigrarea întregului proces de reconciliere națională și construirea de garanții pentru acest proces.
„La zece ani de la înființarea MINUSCA și la cinci ani de la Acordul Politic pentru Pace și Reconciliere în Republica Centrafricană (APPR-RCA), RCA se află la o răscruce”, a argumentat expertul ONU, făcând apel la diverșii actori, care trebuie să lucreze pentru o guvernare politică bazată pe drepturile omului. Guvernul ar trebui să-și demonstreze lupta împotriva corupției și eforturile sale care vizează curățarea finanțelor publice și creșterea veniturilor fiscale pentru a finanța programele de justiție pentru tranziția la reconciliera națională”, a concluzionat Yao Agbetse.
Migranții și refugiații – victime ale abuzurilor flagrante în Libia
În timp ce Libia este încă afectată de o nesiguranță „profundă”, migranții și refugiații continuă să fie victime ale încălcărilor „grave și răspândite ale drepturilor omului, comise la scară largă și cu deplină impunitate”, inclusiv cazuri de tortură sau muncă forțată”, spune șeful ONU pentru drepturile omului, Volker Türk (https://news.un.org/fr/story/2024/07/1146916, postat pe 9 iulie 2024): aceste abuzuri sunt comise atunci când solicitanții de azil se află în custodia unor actori statali și nestatali, pe întreg teritoriul Libiei, în special la frontiere și în situații de detenție arbitrară.
Libia constituie o destinație și un punct de tranzit pentru migranți, care numărau peste 706.000 în țară, în decembrie 2023, majoritatea dintre ei intrând prin Egipt, Niger, Sudan sau Ciad.
În fața Consiliului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, Volker Türk a descris procesul de „dezumanizare” a acestor personae, aflate în situații vulnerabile în fața „actorilor statali și nestatali”.
Între arestări în masă și expulzări colective
„Trafic, tortură, muncă forțată, extorcare, foamete în condiții de detenție intolerabile, expulzări în masă, vânzarea de ființe umane, inclusiv de copii”, a detaliat Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, menționând că aceste abuzuri sunt „săvârșite la scară largă, cu deplină impunitate”.
Din aprilie 2023, serviciile de securitate libiene au efectuat arestări în masă și expulzări colective a mii de persoane, inclusiv persoane care dețin vize valabile. Raportul lui Volker Türk notează că expulzările în masă au avut loc pe măsură ce Uniunea Europeană și statele sale membre au exercitat „o presiune tot mai mare” pentru a opri migrația către sudul Europei prin Marea Mediterană.
Arestările și expulzările în masă au avut loc deoarece mii de migranți și solicitanți de azil au fost reținuți în mod arbitrar în Libia începând din iunie 2023, după ce au fost expulzați colectiv din Tunisia cu asistența autorităților tunisiene și libiene. Serviciile Înaltului Comisar Türk indică faptul că au colectat informații despre „un set sistematic de interceptări armate pe uscat și pe mare, de returnări forțate în afara oricărei proceduri obișnuite”.
Discursul de ură și acte de rasism împotriva africanilor subsaharieni
Discursul de ură și rasim se manifestă în timpul transferurilor din zonele de frontieră către locurile de detenție, situate în vestul Libiei, în special în Bir el-Ghanam și Ghout el-Chaal, care sunt plasate sub controlul Serviciului de Anti-Investigare împotriva imigrației ilegale, și către centrul de detenție Assa, gestionat de polițiștii de frontieră libieni, care au raportat fenomenul la Ministerul libian de Interne.
În centrele din Bir el-Ghanam și Assa, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a confirmat astfel de „cazuri de tortură și maltratare, execuții extrajudiciare, trafic de ființe umane, muncă forțată, extorcare de fonduri și alte forme de rele tratamente”. Aceste abuzuri, larg răspândite vin într-un moment în care „discursul instigator la ură și actele de rasism împotriva migranților” sunt în creștere în Libia, inclusiv campaniile de dezinformare online care pledează pentru „expulzarea tuturor africanilor subsaharieni”.
În aceste situații, a fost descoperită în martie 2023 o groapă comună în sud-vestul Libiei, care conținea „cel puțin 65 de cadavre presupuse a fi migranți. De parcă nu ar fi de ajuns, urmărim informații despre o altă groapă comună a fost descoperită în aprilie 2024 în deșertul de la granița dintre Libia și Tunisia”, a spus Volker Türk, care îndeamnă autoritățile să efectueze o anchetă amănunțită asupra acestor crime.
Drumurile periculoase ale deșertului Sahara
Pe teren, aceste abuzuri nu par să descurajeze migranții și refugiații să folosească această țară nord-africană ca punct de trecere pentru a ajunge în Europa. În perioada de raportare (aprilie 2023 – aprilie 2024), peste 2.400 de persoane au murit sau au dispărut în timp ce încercau să traverseze Mediterana centrală, „reprezentând o pierdere insuportabilă de vieți omenești”. Doar 1.300 migranți din Libia au ajuns în țări din sudul Europei.
Pentru șeful ONU pentru drepturile omului, este inacceptabil ca oamenii care caută securitate și demnitate să sufere și să moară în astfel de circumstanțe de nedescris: „Îi rog pe fiecare dintre cei implicați să reflecteze la această pierdere tragică și continuă, precum și la moartea atâtor migranți și refugiați pe rutele periculoase care traversează Deșertul Sahara până la coasta Mării Mediterane, așa cum a subliniază Raportul de OHCHR, Organizația Internațională a MUncii (OIM) și Centrul Mixt de Migrație”, a spus el.
Volker Türk solicită comunității internaționale să revizuiască și, dacă este necesar, să „suspende” cooperarea în materie de azil și migrație cu autoritățile libiene, implicate în încălcări ale drepturilor omului: ”Libia se află la o răscruce și este afectată de nesiguranță profundă. Oamenii continuă să îndure mizeria dificultăților economice, împreună cu excluderea politică. Un proces politic blocat, deturnat de actori ale căror interese sunt aliniate cu menținerea status quo-ului, decimează speranțele libienilor pentru o societate mai stabilă, mai deschisă și mai prosperă”. Șeful ONU pentru drepturile omului a denunțat astfel „escaladarea” arestărilor și detențiilor arbitrare, a disparițiilor forțate și a încălcărilor legate de detenție. Vizarea oponenților politici și a vocilor disidente din întreaga țară s-a accelerat de la sfârșitul mandatului misiunii independente de stabilire a faptelor petrecute în Libia.
Deși cifra morților din rândurile migranților este probabil mai mare și arestările continuă, ONU a verificat cel puțin 60 de cazuri de detenție arbitrară a persoanelor care își exercită în mod pașnic dreptul de a-și exprima opiniile politice. În unele cazuri, detenția a fost urmată de executare extrajudiciară. Această represiune provoacă mari suferințe celor afectați și familiilor acestora, dintre care unii au fost ei înșiși victime ale arestărilor și detenției arbitrare: „Lipsa persistentă de răspundere pentru aceste încălcări și abuzuri comise în ultimii ani rămâne astăzi unul dintre obstacolele majore în calea reconcilierii poporului libian și servește drept forță motrice pentru conflict”, a regretat Înaltul Comisar.
Misiunea MONUSCO în RDC
După plecarea sa la sfârșitul lunii iunie 2024, din provincia Kivu de Sud, în estul Republicii Democrate Congo, Misiunea Națiunilor Unite în Republica Democratică Congo (RDC) (MONUSCO) este acum prezentă doar în provinciile Kivu de Nord și Ituri, unde insecuritatea și instabilitatea sunt la un nivel ridicat. Într-o prezentare la Consiliul de Securitate al ONU despre situația din estul RDC, pe 8 iulie 2024, șeful MONUSCO, Bintou Keita, a salutat armistițiul umanitar de două săptămâni care a început la 5 iulie și a sperat că va avea ca rezultat „o încetare reală a ostilități” https://news.un.org/fr/story/2024/07/1146936): ea a reamintit că situația de securitate din ultimele luni a continuat să se deterioreze în estul țării.
Reprezentantul Special al Secretarului General în RDC a observat că dezangajarea MONUSCO din Kivu de Sud, la cererea guvernului congolez, a avut loc în timp util. Într-un interviu acordat UN Info, în marginea întâlnirii sale cu Consiliul de Securitate, ea consideră că trebuie să învățăm lecții din plecarea din Kivu de Sud, ca parte a dezangajării treptate a Misiunii planificată în provinciile Kivu de Nord și Ituri. Ea subliniază că nu a fost stabilit un termen limită pentru plecarea MONUSCO din aceste două provincii.
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Foto: Wikipedia
