Unul dintre cei mai cunoscuți diplomați de peste ocean, dr. Eugene Schuyler (1840-1890), aflat la post în România în perioada de mari prefaceri prin care trecuse țara noastră, a cunoscut îndeaproape poporul nostru, atât sub aspect social, cultural, istoric sau geografic, dar și din punct de vedere etnic, lingvistic, politic sau economic. A învățat limba română, iar în anul 1885 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Este unul dintre cei mai străluciți diplomați americani de-a lungul timpului, fiind primul funcționar de rang înalt din diplomația de peste Ocean, și un avizat cunoscător al problemelor Rusiei (1867, consul al SUA la Moscova; 1869, consul la Reval; 1870-1876, secretar de legație la Sankt Petersburg), cu doctorat la Yale University (1861).
În anul 1868 l-a vizitat pe Lev Tolstoi la reședința sa, iar mai târziu a tradus din opera acestuia. A călătorit prin Rusia și Asia Centrală și a scris despre călătoriile sale pentru National Geographic Society, tipărind aceste însemnări sub titlul „Note de călătorie în Turkestanul rusesc, Khokand, Bukhara, și Kuldja”.
A fost numit consul general al SUA în Romania (1880-1882), apoi însărcinat cu afaceri și din nou consul general în Romania, ulterior ministru acreditat pentru România, Serbia și Grecia (1882-1884).
În anul 1884 a publicat monumentala lucrare dedicată lui Petru cel Mare, citată de atunci în toate lucrările științifice. În 1890 este numit consul general al SUA în Egipt, dar se îmbolnăvește de malarie și moare în același an, la Veneția.
Potrivit uzanțelor americane, depeșele diplomatice de la și spre București sunt păstrate în Arhiva Departamentului de Stat al SUA. Separat de acestea mai există încă un lot însemnat de acte personale, păstrate la Biblioteca Congresului SUA, Secția Manuscrise, (1000 piese arhivistice în limba engleză, franceză, greacă și rusă, constând în manuscrise, acte, rapoarte, scrisori, însemnări, fotografii, ziare, tipărituri, desene în peniță), aparținând de asemenea dr. Eugene Schuyler, din perioada 1868-1889. O parte dintre ele se găsesc pe microfilm.
Documentele au provenit din donația oferită de Elizabeth S. Stevens în 1917 precum și din achiziții datând din 1942 și 2018.
Între aceste documente se remarcă îndeosebi corespondența întreținută cu demnitari străini, șefi de stat, politicieni, scriitori, poeți, artiști, tratând subiecte variate, dintre care predomină cele referitoare la chestiuni diplomatice, evenimente sociale, personalități culturale importante ale vremii.
O importanță aparte o reprezintă dialogul epistolar avut de dr. Eugene Schuyler cu Regele Carol I, Titu Maiorescu și Mite Kremnitz, referitor la perioada petrecută ca reprezentant diplomatic al SUA în România, persoanele întâlnite cu această ocazie. De asemenea, o serie de scrisori personale, trimise de la București soției sale Gertrude prezintă un mare interes documentar.
Documentele originale, donate Bibliotecii Academiei Române, în cursul anului 2019, de către P.C. Părinte prof. dr. Theodor Damian, de la New York, provenind din fondul personal al diplomatului dr. Eugene Schuyler, aflat la Biblioteca Congresului de la Washington, sunt o bogăție de date de interes istoric și literar.
Revenind la titlul acestui articol, la data de 29 oct. 1880, ministrul american la București, dr. Eugene Schuyler, a transmis un raport diplomatic concis, adresat secretarului de stat al SUA, Charles Payson, oferind un tablou cuprinzător privind teritoriul României, subliniind predominanța numerică a populației românești în toate provinciile istorice, sorgintea acesteia, trăsăturile limbii române.
Iată ce scrie dr. E. Schuyler: „România propriu-zisă, aşa cum este ea în prezent constituită, cuprinde cele două provincii, Valahia şi Moldova, şi formează un fel de mare semilună, mărginită în exterior de Dunăre şi Prut şi în interior de munții Carpați. De la Tratatul de la Berlin încoace, la aceasta s-a adăugat o porțiune a vechii provincii … Dobrogea, până la sud de Dunăre, astfel încât gurile Dunării sunt acum fie cuprinse în teritoriul românesc, fie adiacente acestuia”. (cf. Petre Dan – Străulești, „Atlas Istoric Ilustrat al României” – Hotarele românismului în timp, Ed. Litera, 2015, p. 56).
În ceea ce privește populația României propriu-zise, el arată că este „locuită de o populație omogenă, care vorbește aceeași limbă. La ultimul recensământ din 1859, populația era de 4. 424. 961, iar acum este apreciată la 5. 500. 000. Provincia Basarabia, aparținând acum Rusiei, şi Bucovina, anexată Austriei în secolul trecut, sunt în întregime românești ca populație”.
Cât privește populația din Transilvania şi din mai multe județe din Ungaria, diplomatul aprecia obiectiv faptul că „românii formează peste două treimi din populație. Incluzându-i pe aceștia, neamul românesc ar reprezenta aproximativ 9 milioane şi jumătate de locuitori.”
Subliniază, de asemenea, ideea latinității poporului român, arătând că „toate aceste ținuturi fac parte din ceea ce era în antichitate provincia romană Dacia”.
Bun cunoscător al istoriei acestei părți a continentului european, dr. Eugene Schuyler adaugă: „După toate probabilitățile, ei sunt descendenți ai neamurilor antice care s-au latinizat prin contactul cu Roma”.
Este convins că „limba lor, latină în formă”, are particularitățile specifice, provenind de la locuitorii autohtoni, la care s-au adăugat cuvinte slavone în vocabular (circa două cincimi).
Apreciază că „Neamul românesc, cu meritele şi hibele lui, are o mare calitate – constanța pe care o vădește nu numai în felul în care şi-a păstrat ființa, deși țara a fost expusă mulți ani puterilor rivale, ci şi în modul în care așezările sale au sporit și s-au răspândit” atât în nordul Carpaților, cât şi în sudul Dunării.
Trimis la post la Atena, dr. Eugene Schuyler a avut ocazia să cunoască componența etnică a Peninsulei Balcanice, arătând că „mai există încă în munții Greciei, în Thessalia şi Epir, mulți oameni din același neam, cunoscuți în general drept cuțovlahi”.
Fiind interesat de evoluția situației din Peninsula Balcanică, ministrul american a făcut dese deplasări la Belgrad, Atena, Salonic, Constantinopol iar în preajma Războiului de la 1877-1878 a străbătut în mod special zonele de conflict dintre populația bulgară și armata de ocupație turcă, scriind rapoarte diplomatice obiective.
Una dintre rutele parcurse în mod frecvent de acesta spre Belgrad trecea prin Mehadia (Herculane), traversa Dunărea, însă de fiecare dată poposea câteva zile la Herculane. El a fost pur și simplu îndrăgostit de această localitate cu potențial turistic imens. În scrisorile trimise de la București soției sale, Gertrude, diplomatul se arată încântat de locurile vizitate.
O parte dintre aceste scrisori sunt trimise din „Herculanebad”, ceea ce arată faptul că, pe la 1882, stațiunea era o perlă a turismului, unde diplomatul american obișnuia să petreacă câteva zile de odihnă.
În scrisorile domestice, trimise de la București sau din orașele Transilvaniei, majoritatea fiind adevărate confesiuni adresate soției, Gertrude, sau prietenilor săi politici de peste ocean, aflăm despre întâlnirile cu personalități de rang înalt din România (se știe că era adesea invitat la T. Maiorescu, unde a avut ocazia să îl aprecieze pe Mihai Eminescu), fiind menționate nume cunoscute precum Regele, Regina, Primul Ministru, Ministrul de Externe, sau personaje ilustre ale culturii române, cu care avea captivante discuții în saloanele literare bucureștene: T. Maiorescu, Mite Kremnitz, Vasile Alecsandri, Al. Odobescu etc.
Mai presus de toate, însă, rămân aceste constatări obiective ale acestui diplomat american referitoare la români.
Tanța Tănăsescu / UZPR
