Maia Sandu e unul dintre cei mai buni prim-miniştri, dacă nu cel mai bun, pe care i-am avut. În intenţii, în relaţii, în felul de a se exprima, în charismă.
Dar rezultatele, iar un guvern este totdeauna apreciat după rezultate, sunt catastrofale. Guvernul Sandu şi alianţa ACUM lasă impresia că au lucrat doar ca să-l fortifice pe Dodon: i-au instalat – cu voturile lor – pe oamenii acestuia în cele mai importante funcţii din stat: în fruntea Parlamentului, la Curtea Constituţională, la Securitate, la CEC, la Poliţia de Frontieră, la Paza de Stat, la Armată, la Curtea de Conturi, la Centrul Naţional Anticorupţie, la Consiliul Naţional al Audiovizualului, la Procuratura Generală (procurorul general interimar) etc. Iar acum a adus, din cauza gafelor şi a infantilismului politic, un guvern promoscovit, eurofob, antiromânesc în capul ţării.
Abia acum deputaţii ACUM declară, neputincioşi, că Dodon, fostul lor aliat, trebuie arestat.
N-o să puteţi. Pentru că Dodon, iar prin el – Putin, a capturat toate structurile importante ale statului.
Că Republica Moldova a nimerit sub călcâiul Kremlinului nu e vina lui Dodon (pe cel cocoşat îl îndreaptă doar sicriul), dar a celora care s-au lăsat păcăliţi şi în care ne-am pus toate speranţele. Cum vor mai câştiga aceştia viitoarele alegeri, când Plahotniuc e plecat, iar discursurile lor contra lui Dodon sau Ceban nu vor mai convinge, odată ce se pupau şi îi ridicau în slăvi relativ până nu demult?
Ba mai mult, ei devin complici la toate crimele politice ale guvernului preparat în laboratoarele Kremlinului: federalizarea republicii, abandonarea vectorului european, aderarea la uniunea euro-asiatică a lui Putin, asumarea datoriilor la gaze de peste 6 miliarde de dolari ale Transnistriei, limba rusă făcută de stat (de limba română nici nu mai vorbim, de vreme ce prorusul Ivan Ceban (devenit Ion, ca să fie votat) a declarat într-un interviu realizat de jurnalistul Gonţa că la 31 august el va organiza sărbătoarea „Limba noastră cea moldovenească”) etc., etc., etc.
La fel devin complici toţi trollii care pe reţelele de socializare au trâmbiţat că „Putin şi Kozak au făcut ce dorim noi”.
Naivii de ei! De parcă ruşii ne-au făcut vreodată în istorie vreun bine.
Desigur, mitingurile organizate de Năstase contra guvernului PD, isteria contra lui Plahotniuc trebuiau să ducă la această situaţie de plâns.
Logic ar fi fost ca cei din Blocul ACUM să negocieze cu socialiştii, dar şi cu pediştii.
Şi cum PD, care a încercat să introducă în Constituţie prevederea „parcursul european al Republicii Moldova e ireversibil”, nevotată, fiind respinsă in corpore de deputaţii PL şi PLDM (ruşine!), se declară proeuropean, ACUM-iştii ar fi putut face o alianţă condiţionată: fără Plahotniuc, fără Diacov, fără penali (lista e la ei). Şi n-ar (n-am) fi ajuns în situaţia de acum. Afirmasem atunci când s-a încheiat alianţa PSRM-ACUM: nu poţi conta pe diavol să-ţi facă biserică.
Desigur, gestul Maiei Sandu de a numi un procuror general a fost unul de mare curaj.
Nu-l cred pe socialistul Bolea care susţine că ea ar fi vrut să-l facă procuror general pe Andrei Năstase, numai ca acesta să-i absolve de închisoare pe cei doi Ţopi.
Dar în Belarus Aleksandr Lukaşenko de la asta a început: a numit mai întâi procurorul general, apoi – pe toţi miniştrii, pe urmă – cine să fie deputaţi în Parlament.
N-a avut oare stimata doamnă niciun sfătuitor cu experienţă în preajmă, care să-i vorbească despre separarea celor trei puteri în stat?
Aproape fiecare nou ministru şi-a făcut stagiul în cabinetele de consilieri ale lui Dodon sau în diverse departamente şi structuri din Moscova.
Şi aceştia, ni se spune, alcătuiesc un „guvern tehnocrat”.
Să fie adevărat ce-a zis şi baba Zina la şedinţa de investire a Guvernului, că „partidul socialiştilor e alcătuit doar din oameni profesionişti?”
Nu cred.
Cum nu cred că e un „guvern apolitic”, când toţi membrii lui i-au rămas lui Dodon slugi credincioase.
Chicu, ca şi Dodon, declară: „Fără geopolitică, dar cu Rusia; fără NATO, dar cu Armata a 14-a pe teritoriul republicii; fără Uniunea Europeană, dar cu ajutor financiar din partea ei; fără România, dar cu paşaport românesc în buzunar!”
Voturile unioniştilor – acordate cu generozitate Platformei DA şi PAS – care n-au votat pentru partidele româneşti ca să „nu li se piardă votul” – s-au pomenit toate în tolba lui Dodon, votanţii devenind astfel complici la tărăşeniile acestuia orientate contra intereselor naţionale.
Acum, când Andrei Năstase şi Maia Sandu sunt şomeri şi vor avea mai mult timp pentru meditaţie, sper să-şi revadă atitudinile lor faţă de unionişti (care „urlă şi zbiară” toată ziua „Unire!”, că „Unirea e o neghiobie!”) şi să încerce – deşi nu cred că mai pot – să mobilizeze societatea, de astă dată nu contra lui Plahotniuc, ci pentru a ne apăra libertatea.
Lupta – una falsă – contra oligarhilor (n-a înţeles nimeni ce înseamnă, odată ce legea nu-i viza pe socialişti şi comunişti), s-a soldat până la urmă cu instalarea dictaturii rusofilului Dodon şi a consilierilor lui – oameni ai Moscovei – în toate structurile-cheie din stat.
Doar cu discursurile contra lui Plahotniuc nu-i poţi face acestui popor viaţa mai bună.
Iar a abandona proiectele sociale – „Prima casă”, „Un doctor pentru tine”, „Drumuri bune”, ajutoare la naşterea unui copil, ca şi cele acordate bătrânilor la anumite sărbători etc., declarându-le „populiste”, nu e oare tot populism, doar că unul izvorât din neputinţă şi incompetenţă?
Lupta contra corupţiei e bună.
Au fost descoperite schemele care făceau găuri lunare, cum declara ministrul Economiei, de 45 de milioane de lei.
Dar de ce n-aţi arestat pe nimeni? Chiar n-aţi găsit niciun infractor? Unde sunt banii, volatilizaţi prin scheme, de ce aceştia nu ajung acum în buget? Că am fi devenit în cinci luni ţară prosperă…
La Congresul „Sfatul Ţării-2” am declarat că scopul nostru este „dedodonizarea şi deplahotniucizarea ţării”.
Toţi suntem egali în faţa legii.
Admit că Partidul Democrat e unul de infractori.
Dar aş îndrăzni să cred că nu pentru asta a fost demonizat.
Ci pentru că premierul Filip a cerut la ONU retragerea trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova, obţinând în premieră o rezoluţie istorică, pe care, de la aceeaşi tribună, Dodon a încercat s-o anuleze.
Pentru legea împotriva propagandei de la posturile ruseşti de televiziune. Pentru expulzarea celor trei diplomaţi ruşi. Pentru arestul spionilor ruşi (Iurie Bolboceanu şi alţii). Pentru relegarea mai multor ziarişti ruşi mincinoşi (la ora actuală pe teritoriul republicii sunt acreditaţi 800 de ziarişti ruşi). Pentru că a interzis avioanelor militare ruseşti să survoleze spaţiul aerian al Republicii Moldova. Pentru că l-a declarat pe vicepremierul rus Dimitri Rogozin persona non grata etc.
De câţiva ani, asmuţaţi, moldovenii luptă contra moldovenilor, ca să câştige Armata a 14-a şi să ne cucerească fără niciun foc de armă.
Avem actualmente un guvern socialist, alcătuit din 11 bărbaţi bine hrăniţi şi o femeie rumenă.
Dar o alianţă antisocialistă e posibilă.
Soluţia ar fi ca cele două formaţiuni proeuropene, cu toate compromisurile necesare şi condiţiile care se impun, să-şi calce pe inimă, să facă o alianţă comună şi să-i debarce pe aceşti duşmani declaraţi ai neamului de la guvernare.
Altă şansă un aveţi.
Altă şansă nu avem.
Doamne ajută!
Nicolae DABIJA / UZPR
