Psaltirea Scheiană face parte din șirul celor dintâi lucrări în limba română, acestea au apărut în părțile Maramureșului.
Manuscriptul de 530 de pagini s-a aflat în posesia lui Gheorghe Asachi, de unde a ajuns în proprietatea lui D.C. Sturdza-Scheianu, care a donat-o Academiei Române în 1884.
A fost publicată cinci ani mai târziu de către Ion Bianu, care a descifrat și criptograma cărții ce indică anul apariției ei – 1482. De aceeași părere e și savantul F. Macurek. Cartea conține 151 de psalmi traduși din slavonă și mai multe cântări bisericești.
Psalmul 12, în care psalmistul cere ajutor Domnului, folosește anafora, figură de stil ce se bazează pe repetarea aceluiași cuvânt în poziție inițială.
Textul rotacizant (transformarea lui „n” intervocalic în „r”) reproduce limba română, pe care o vorbeau descălicătorii de la 1359.
Cântecul lui David 12
Pără1 când, Doamne, uiți-ne2
pără în cumplit3?
Pără cându întorci fața ta de mere4?
Pără cându puniu sfeature5
în sufletul meu,
durerea întru irema6 mea
ziua și noaptea?
Pără cându ridică-se
dracul mieu spre mere7?
Caută și audzi-ne Dumnezeul mieu,
se nu cândva doarmă în moarte.
Se nu cândva dzică dracul:
Întăriiu-me spr-insu8
Dodeitorii9 miei bucură-se
se me-aș clăti1⁰.
E eu spre meserearea11 ta upăvăiiu12
bucură-se irema mea de spăsenia13 ta.
Cântu Domnului
birefăcă(to)riului14 meu
și cântu numele Domnului de sus15
1 până
2 ne vei uita
3 sfârșit, cu totul,
4 de la mine
5 sfaturi, îndoieli
6 inima
7 mine
8 întăritu-ma-m contra lui
9 cei supărați
10 clătina
11 milă
12 nădăjdui
13 salvarea, mântuirea
14 binefăcătorului
15 înalt
1482
Notă:
Psaltirea Scheiană, tomul I, București, 1889. Ediție critică de Ion Bianu.
Filă din Psaltirea Scheiană
Din volumul: Poezia românească dinainte de Dosoftei, în curs de apariție. Antologie, selecție, traduceri și note de
Nicolae DABIJA
