În urmă cu mai puțin de doi ani, reporterul mexican Alejandro Martínez a avut o misiune neobișnuită – relatarea unui atentat la propria sa viață. Jurnalistul veteran a difuzat un videoclip în direct pe Facebook din orașul central Celaya, unul dintre cele mai periculoase locuri din lume, acoperind răspunsul lent al poliției și încercările zadarnice de a afla cine voia să-l omoare… Nimeni nu a fost reținut. Recent, oameni înarmați s-au apropiat de o mașină de poliție în care se afla Martínez și l-au împușcat, relatează Financial Times. „Violența cu care ne confruntăm nu este normală”, spune Marcos Vizcarra, reporter pentru revista online Revista Espejo, din orașul Culiacán, din nordul orașului, un bastion al cartelului Sinaloa. Orice reporter care acoperă infracțiuni precum disparițiile forțate și crimele extrajudiciare „este expus riscului de a deveni o victimă”, a adăugat el.
Pe măsură ce grupurile criminale își extind puterea și influența, Mexicul a devenit una dintre cele mai periculoase țări din lume pentru jurnalism, cu mai mulți reporteri uciși în câțiva ani decât în zone de război precum Ucraina sau Siria. Martínez, care s-a autointitulat „Fiul Rangerului singuratic”, a devenit al 47-lea jurnalist ucis în timpul președinției de aproape șase ani a lui Andrés Manuel López Obrador.
Crima organizată și autoritățile locale „lucrează împreună”
Violența provine dintr-un climat în care crima organizată și autoritățile locale lucrează împreună în impunitate și este paralelă cu o creștere a crimelor din 2008, pe măsură ce grupurile de trafic de droguri s-au extins la trafic de migranți, furt de petrol și extorcare, potrivit ft.com. Atacurile verbale ale președintelui la adresa reporterilor au împuternicit agresorii, susțin militanții pentru libertatea presei.
Fără sprijin sau venituri stabile și adesea în stradă, pentru a relata, jurnaliștii independenți care publică în principal pe rețelele de socializare, așa cum a făcut Martínez, sunt deosebit de expuși. „Aceștia sunt jurnaliști aflați într-o stare de vulnerabilitate extremă, deoarece sunt atât de ușor de identificat. De obicei, lucrează sub o presiune mare, se concentrează aproape exclusiv pe relatare, iar asta face ca munca să fie foarte periculoasă”, a declarat Jan-Albert Hootsen, reprezentant al Mexicului pentru Comitetul pentru Protecția Jurnaliştilor. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia
