◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro15.11.2024

Vin românii la români!

Motto: Vin românii la români/  Ca la frații lor preabuni/

Vin cu pâine vin cu sare/ Că români am fost și suntem/

 Mângâiați de-același soare!

 

Ora 9,00, ora noastră cum se spune prin Banat, împreună cu colegul de breaslă Nicolae Toma, pornim la drum Timișoara, Vama Stamora Moravița-Vârșeț- Misici (Serbia). Pe tot traseul soarele ne călăuzește cu toată căldura sa (in)suportabilă. Dar  de câtva  timp  ne-am obișnuiț cu  răzvrătirea naturii nu numai aici pe Zona de Vest. Ora 10 30, ora SerbieI, străbatem orașul Vârșeț, primul oraș de la vamă, un oraș liniștit încărcat de o istorie mai mult decât ispititoare. Continuăm drumul vreo 10 km, ajungem la Misici, o așezare românească,  risipiă între dealurile blânde ale Vârșețului,  cu două mănăstiri de peste 100 de ani, aici trăiesc în bună armonie vreo 500 de români și sârbi, care vorbesc, scriu și plâng în dulce limba română.

Suntem așteptați la biserica din sat, un locaș de cult de aproape o sută de ani. Încet, încet se-adună invitații vreo 40 la număr, de la Timișoara, Lugoj, Herculane,  Voislova, Șopot, județul Caras Severin Uzdin, Mesici, Vârșeț. Într-o  atmosferă de armonie, frățietate și spirit autentic românesc, preotul Cornel Jurca, gazda noastră generoasă și preotul Vasile Suciu, parohia din Giarmata Vii-Timișoara, print-o slujbă religioasă emoționantă deschid oficial lucrările Simpozionului regional al Publiciștilor din Presa Rurală din Banat”.

Prezidiul constituit, din Dorinel Stan, redactor șef, fondator, Glasul Cerbiciei(Vârșeț) revistă ce apare din 2008, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Petru Opruț, redactor șef și editor ,,Glasul Voislovei”, județul Caraș-Severin, care, în alocuțiunea rostită a  reiterat disponibilitatea seniorilor presei de a întineri redacțiile publicațiilor dedicate spiritualității din mediu rural și nu numai. Mariana Stratulat, poet, jurnalist, director al CPE-Libertatea din Panciova, Ioan Traia, președinte al Asociației P.P.R din Banat, editor Foaia „Din vatra satului” Ferendia,Teodor Groza Delacodru,  poet al „silabelor îngândurate” și publicist de notorietate în arealul cultural-jurnalistic al Banatului și preot slujitor de zeci de ani al bisericii din Mesici locul de naștere și binecuvântare a lui Dumnezeu, care ne-a urat „Bun Venit”și succes în întreprinderile noastre de suflet și iubire pentru oameni și vatra satului.

De asemeni a oficiat o slujbă de pomenire pentru  Gheorghe Rancu, Ion Morariu, Ioan Nelu Roșca, Sever Lazăr,  plecați prematur dintre noi, de-acolo din veșnicia satului în veșnicia lui Dumnezeu. 

Domnul Ioan Traia, membru UZPR, președinte al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, prezintă pe scurt bilanțul Asociație, problemele cu care se confruntă membrii, în majoritate și editori de publicații în slujba comunității, dar și perspectiva optimistă de a dezvolta în continuare, acest segment de complementaritate al al jurnalismului clasic din România. În acest context de dezbatere realistă am avut prilejul de a asculta și alte opinii pertinente ale celor ce editează  ori coordonează astfel de publicații, desigur cu mari greutăți datorită, reticenței  guvernanților locali. Bunăoară, Gheorghe Blejușcă, membru UZPR, președinte al Asociației „Armonia”din Săcălaz-Timiș, care edita din anul 2008 ,,Foaia Săcălazului”  pentru comunitate, ca fereastră deschisă spre noi orizonturi (social-cultural-administrativ și religios) astăzi nu mai apare din lipsă de susținere financiară, ori din resurse proprii ca  și pensionari, e tot mai greu, hârtia,tiparul,toate s-au acumpit. Poate toamna aceasta  cu noi guvernanți va fi mai darnică. A fost doar un exemplu, și  sperăm să rămână  doar o excepție.

Primăria comunei Ghiroda și Consiliul local, sprijină  din anul 2000, apariția lunară a periodicului de informare, cultură și spiritualitate al comunității Giarmata Vii-Timiș „Vatră Nouă” și al Suplimentului „Iconostas” coordonator părintele paroh Vasile Suciu, prezent la eveniment.

Mariana Stratulat, jurnalist, vicepreședintă Asociația Femeilor „Valea Teiului” din Coștei”, ne-a vorbit în sinteză despre istoricul  presei rurale cca anii 1880 , prin apariția primelor publicații cum ar fi: Cuvântul, Lumina, Opinca, primul ziar, și despre activitatea culturală-artistică a zonei.

Foaia Codrenilor, prezentată de părintele Cornel Jurcă, pagini de cultură, tradiție și spiritualitate apare  din  anul 2006 cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ieronim, Episcop al ,,Daciei Felix”,  editat de Parohiile Sălcița,Voivodina, Iablanca Mesici. Este afiliat Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.

Revista lunară „Tibiscus” care apare la Uzdin, editată de Societatea Literar Artistică „Tibiscus” Uzdin (Banat) Serbia,  prezentată de, redactor șef,  poetul, jurnalistul și ambasadorul nostru cultural, Vasile Barbu, apare cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Revista de cultură ,,Luceafărul de Vest” Timișoara, editată de Asociația Cultural Umanitară cu același nume, în parteneriat cu Filiala UZPR „Mihai Eminescu” este poate singura publicație din țară, care de peste 10 ani, găzduiește materiale despre activitatea și evenimentele  generate de colegii de la  Presa Rurală și o va face cu aceiași consecvență fără nicio reținere privitor la opțiunea jurnalistică a fiecăruia. Cred că, e  doar părerea mea, că tocmai acesta este marele handicap  de imagine al presei din mediul rural, reticența celor mari de a promova de a mediatiza, realmente strădaniile colegilor de breaslă.

Pot spune că, din acest punct de vedere „Banatu-i fruncea”. Foaia Săcoșană, editor Gheorghe Lungu, UZPR, Talpa Țării, editor, Nicolae Toma, UZPR, Curier de Găvojdia, Informația de Bethausen, Foaia Nădrăgeană, Cuvânt Dumbrăvean, toate coordonate de colegul nostru Dumitru Toma,UZPR și redactor Redeșteptarea de Lugoj. Vatra Satului, Ferendia, Ioan Traia, Suflet Nou, Ioan Olărăscu,  Revista parohială ,,Arhanghelul” redactor șef Valentin Bugaru, parohia Birda-Timiș,  Publicația „Din Vatra Satului” editor și redactor șef, Vasile Bele, din Maramureș, membru UZPR, Filiala „Mihai Eminescu” Timișoara.  Deci se (mai) poate.

Prezentare de carte: Teodor Groza Delacodru, un nou volum de poezii,, Silabe îngândurate” editura Gutenberg, Arad, cu prefață și postfață de Carina A. Baba și Floare R. Cândea, membre UZPR Filiala Arad. Secvențe relevante despre creația inedită a unui poet de o subtilitate ironică  nebănuită, redăm; „Poezia locului, fie el sat, oraș țară, poezia anotimpurilor, vorbim,mai ales, de toamnă și iarnă, reprezintă pretexte pentru pasteluri, fiindcăTeodor Groza Delacodru nu se mulțumește cu o simplă descriere în versuri, ci tabloul lui prinde viață, stropit fiind cu picături de suflet”. (Carina A Baba). Ori „în concluzie, Teodor Groza Delacodru, nu se teme de ,,sfârșitul” său, ci de amurgul cuvintelor. Cu un gard mult prea înalt înspre lumea bântuită de neînțelegeri, poetul, mai puțin grăbit, își repetă la infinit ideile literare. Crezul său liric: pelerin în silabe îngândurate”. (Floare R.Cândea).

Vasile Iacob „Istoria bisericii din Jadani-Cornești”, comuna Orțișoara, județul Timiș.

La acest eveniment de referință și  cu ecou național au mai participat și și-au exprimat pe un ton optimist și cooperant alocuțiunile, Traian Căcina, consilier executiv responsabil pentru cultură din partera Primăriei orașului Vârșeț și, Daniel Bala, ministru-consilier, Consulatul General al României la Vârșeț.

Cu toate impedimentele  inerente din presa rurală , aceasta nu va muri niciodată, atâta timp cât mai există oameni cu sufletul risipit prin oameni și nu vor uita niciodată că fascinația satului trebuie perpetuată prin timp și a dovedi generațiilor viitoare că totuși „veșnicia s-a născut la sat”și ca trăitori ai acestui timp cu care suntem contemporani, avem această nobilă misiune.

Această întâlnire de suflet, iubire și simțire românească s-a încheiat sub semnul dumnezeiesc al unei rugăgiuni rostită împreună, preoți și participanți, după care ne-am deplasat la o altă locație de cult unde am servit masa și am socializat  ca o mare familie, demnă de apartenența noastră și că suntem în slujba jurnalismului românesc și nu numai.

Ca un semn de prețuire și neuitare, subsemnatul a recitat poemul ,,Floare de latinitate” scris la statuia lui Eminescu din Uzdin, anul 2016, dedicat fratelui Vasile Barbu-Uzdin- Serbia.

Ce tristă este istoria patriei

Aici la Uzdin

Și limba română e tristă

Și țipă și plânge

Fratele meu Vasile

e-nătușat în destin

și-nzăpezit de stele

privește pe zare cum ninge!

Și ninge cu fluturi de rouă

Peste lumea de jos

Și copiii sunt triști

Că prea devreme

În somnul lor se face seară

Străbunii își strigă durerea

Prin fluiere de os

Mama pune pâinea pe masă

Lângă o lacrimă amară!

Și eu sunt trist

Lângă floarea de latinitate

Ce înflorește

Pe-o câmpie străjuită de spini

Doamne ocrotește românii

De-aici și din străinătate

Și binecuvântează

Poporul meu de lacrimi și de crini!

 

Dumitru Buțoi, UZPR / Filiala ,,Mihai Eminescu” Timișoara

Foto: Nicolae Toma / UZPR Timișoara

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *