Într-o foarte frumoasă seară de vară am luat-o ușor dinspre Athenee Palace pe Calea Victoriei…în sens interzis (ca șofer, mereu am impresia asta, nefiind biciclist, ca Jolt Kerestely!) și am poposit în primitoarea grădină Greenhours, pe care o știam drept gazdă a unor concerte de jazz. De această dată, așezat la o masă alături de un alt prieten vechi, Dorin Anastasiu, am degustat împreună nu numai o băutură răcoritoare, ci și un spectacol de muzică și poezie cum nu prea se vede pe scenele noastre.
Din primăvara lui 2016 actorul și cîntărețul Sergiu Cioiu revine de două ori pe an din Canada, unde locuiește de mai bine de 36 de ani, pentru a ne reaminti că mai există, ”Pur și simplu” (titlul unui show al său), și altceva decît genurile comerciale care ne-au invadat agresiv. În acest răstimp a colindat țara cu reprezentațiile sale și a lansat la casa de discuri Eurostar trei albume excepționale și o carte biografică.
După întîlnirile cu publicul de la ”Teatrelli” sau de la teatrul Nottara (”Rîsul, plînsul, iubirea”, la 55 de ani de la absolvirea Institutului de Teatru), bucureștenii au avut așadar șansa de a-și dezmierda sufletul cu poezie și muzică adevărate, la confluența dintre teatru, chanson și jazz, în compania unui Sergiu Cioiu mai profund și mai complex, acum, cînd se îndreaptă către opt decenii de viață, decît în anii năvalnicei tinereți. Înafara maturității vocale și interpretative în ansamblu a protagonistului, recitalul a fost copleșitor și datorită prestației impecabile a instrumentiștilor Liuben Gordievski-claviaturi, Vlad Crețu-chitară, Adrian Flautistu-contrabas, Dan Incrosnatu-percuție.
Evident n-au putut lipsi cîntecele-fetiș ale lui Alexandru Mandy (”Glasul tău”, ”Cîntecul vîntului”, ”Poarta sărutului”, ”Masa tăcerii”, ”Primul loc de pe pămînt”), dar marea surpriză au constituit-o compozițiile semnate de însuși Cioiu, pe versurile poeților pe care îi prețuiește atît de mult și ale căror versuri le face cunoscute și tinerilor care astăzi nu prea mai deschid o carte: George Topîrceanu, Geo Bogza, Romulus Vulpescu, Miron Radu Paraschivescu, Marin Sorescu, Ștefan Radof, George Ranetti, Adrian Păunescu…
Astfel, am ascultat cu sufletul la gură și cu încîntare, împreună cu un public elevat, cîntece pe care le regăsim pe albumele Eurostar de care am amintit, cum ar fi ”Terente și Titina”, ”Roata”, ”Un om pe niște scări”, ”Carul Mare”, ”Bilet d-amor”, ”Balada unei stele mici”, ”Rică”, ”Trec fetele toamna”, ”În fiecare zi”.
A fost o seară de muzică și poezie la care ne-am bucura să adere încet-încet și generația Facebook și a telefoanelor mobile ”smart”, pentru că altminteri vom fi cotropiți de tehnologia fără suflet, o seară de visare, sub cerul acoperit cu ”stele mici” printre care se zărea ”Carul Mare”…
Octavian URSULESCU
 |
RăspundeRedirecționează
|
