Excelenței sale, domnului Daniel Ioniță
Excelenţă,
Vă scriu această scrisoare în Ziua de Paști.
Iertată fie-mi îndrăzneala, dar durerea și compasiunea pentru basarabenii și bucovinenii care nu au mai ajuns să sărbătorească Paștele împreună cu tot neamul românesc, fiind omorâți acasă sau duși pe pământuri străine, de unde nu s-au mai întors, este atât de mare, încât tăgăduiesc a vă deranja în această Zi Luminată.
În acest an se împlinesc 75 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, crimă abominabilă împotriva umanității, pusă la cale de către cei mai mari criminali ai tuturor timpurilor, Stalin și Hitler.
În același timp, tot în acest an se împlinesc 80 de ani de la ocuparea Basarabiei și nordului Bucovinei de către imperiul rus, care se ascundea în spatele unui paravan, zis Uniunea Sovietică. Nu voi vorbi despre toate crimele care s-au produs în aceste teritorii după ocuparea lor.
Am apreciat și salutat efortul Ambasadei României de la Moscova, condusă de către Excelența sa, domnul Vasile Soare, care a reușit să identifice peste 20 000 de români căzuți pe frontul de Est sau morți în Siberia.
Dacă Rusia, ca succesor de drept al Uniunii Sovietice, este deschisă pentru elucidarea adevărului despre cel de Al Doilea Război Mondial, atunci este omenește şi creștinește săfie deschise şi arhivele care tăinuiesc un măcel, ce s-a produs după 23 august 1944. Despre ce este vorba?
În toamna anului 1944 a fost înființat lagărul de prizonieri nr. 103, care a funcționat un an de zile (1944-1945).
Până la organizarea lagărului nr. 103, la Bălți a funcționat un alt lagăr de prizonieri, cu numărul de identificare 33, care a staționat între 16 iulie și 10 octombrie 1944.
În mlaștina de la Bălți au fost decimați, după declarațiile locuitorilor din zonă,
zeci de mii de prizonieri români, luați fără luptă, după marea trădare din
23 august, la baza căreia s-a aflatProclamația regelui Mihai de capitulare. Spun „marea trădare”, deoarece regele nu a negociat întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, ci a capitulat, a trădat Armata Română și România, oferind-o pe tava rușilor! Probabil pentru aceasta a și fost decorat cu ordinul „POBEDA” de către criminalul Stalin!!!
Cred că după 75 de ani de la terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, Statul Român are datoria istorică și militară de a investiga măcelul de la Bălti şi a identifica fiecare român ucis aici.
Noi, basarabenii, suntem la dispoziția Statului Român pentru a elucida adevărul până la capăt. S-ar putea, în urma unor investigații operative, să mai fie găsiți martori vii în Basarabia, deoarece în copilăria mea, eu fiind născut nu atât de departe de Bălți, am auzit mai multe mărturii despre uriașul lagăr de prizonieri români, unde unii consăteni aveau rude sau cunoscuți și le duceau merinde.
După 1990, ziarul „Curierul de Nord“, în frunte cu redactorul-șef Valeriu Gorbul, a publicat primele mărturii ale localnicilor despre aceste crime, tăinuite zeci de ani de către Moscova. A fost identificat locul fostului lagăr al groazei și a fost ridicată o troiță în memoria celor morți.
Implicarea ulterioară a unor istorici, precum domnul Mihai Tașcă, a dus la deconspirarea acestei taine bine păzite. Un material amplu a fost publicat pe paginile portalului „Historia”: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/arhivele-comunismului-masacrul-prizonierilor-germani-si-romani-la-balti-din-vara-toamna-anului-1944
În aceste descrieri se găsesc probele incontestabile ale existenței celor două lagăre de prizonieri.
Excelență,
Am toată încrederea că veți face tot posibilul ca această crimă oribilă să fie elucidată odată și pentru totdeauna, că numele celor care au fost omorâți și înmormântați în gropi comune, fără a li se aprinde mite câte o lumânare, va fi făcut public cât mai repede.
Să nu uităm că cel de Al Doilea Război Mondial nu s-a terminat pentru România, iar consecințele Pactului Stalin-Hitler încă nu au fost lichidate. Avem o datorie comună – să înveșnicim numele prizonierilor români masacrați în lagărul de la Bălți și să restituim memoriei colective și istoriei filele tragice ale unui episod încă necunoscut până la capăt din acea perioadă cumplită pentru neamul românesc.
Cu cele mai sincere considerațiuni,
Valentin Dolganiuc, ex-viceprim-ministru al Republicii Moldova, deputat în Primul Parlament, votant al Declarației de Independență a Republicii Moldova, Cavaler al Ordinului Republicii.
Revista naţională NATURA, aprilie 2020
